Archive for Iulie, 2009

timpenia săptămînii

Miercuri, Iulie 22nd, 2009

Torc şi motanii

Ce rost are scriitura mea? Mă întreb şi eu, mă întreabă şi alţii /cu reavoinţă/.Răspund cu o altă întrebare: dar ce rost are cea a lui C. Tănase & Co? Rostul a ceea ce fac eu: să arăt că nu suntem proşti chiar de-a valma, că nu ne poate un teleleu prosti pe toţi. /că mint şi alţii – e altă poveste, aceea nu se declară adeverişti/.
Încep cu constatarea că cei drepţi au la moment un singur oponent. Lupu a întrat în staul şi sfîşie oiţe. La temă e şi articolul de luni a profetului chelbos, tocmai bun pentru timpenia săptămînii. În două rînduri aminteşte despre timpul puţin, e semn că se sufocă şi are angoase – i se va cere la final socoteala pentru profeţiile minciunoase, dar şi periculoase. Întrun sfîrşit îşi dă seama sesunt partidele noastre, fără a recunoaşte că şi al său /pldm/ este tot aşa. Şi cine e vinovat că de fapt avem un singur partid bine organizat? Vom avea şi al doilea după alegeri: pd la care e de presupus va adera şi ppcd şi altele.
De ce materialul e bun pentru timpenie şi de ce-l comentez? Fiindcă se repetă o mare gogomănie, care face dovada că în ţara asta nici politicieni nu avem, nici politologi. Este vorba despre fenomenul Lucinschi şi şmecherismul, care i se atribuie. Că Kirilîci e şi oleacă şmecher este evident. Dar a reduce politica sa la şmecherii este o incopetenţă crasă. Cu şmecherii poţi cîştiga un mandat în parlament, nişte proprietăţi, funcţii etc. Nu poţi să dirigueşti însă timp de 8 ani o ţară.
La concret. Nu cu şmecherii l-a convins pe A. Moşanu să-i cedeze jilţul în dec. 1993. Tot aşa l-a convins pe V. Matiiciuc să-i facă jocul la alegerile din 96. Dar cine atunci nu i-a jucat? Chiar şi Cimpoi, care nu a fost la prima confuzie la alegerile din 5 aprilie. Nu voi ciripi eu cum a ajuns la comducere. Cine-i curios, să-l întrebe , să zicem, pe Viorică…Omniştientu.
Este învinuit săracu Lupu că îşi bătea joc de luările de cuvînt ale celor din opoziţie. Îi trata cu o anumită doză de umor zic eu. Căci, dacă ar fi luat în serios toate declaraţiile doamnelor Cuşnir şi Pavlicenco, dar şi a dlor… nu-i numesc, apoi ajungea…ştiut unde.
Trec la titlu.Scrie teleleu că Lupu a furat fusele opoziţiei. Stă omul prost şi cu fiarele. Lupul nu fură, el pradă. Dar nu despre asta-i vorba. Dintotdeauna Teleleu Tănase mi-a făcut impresia motanului, care a făcut aseară ceva pe acoperiş, dar a reuşit desdedimineaţă şi prin beci să treacă, pe la ulcioare, să smîntînească. Şi motan fiind pun întrebarea ce a tors el timp de 4 ani, că se află acum în criză de timp?
Răspund: nimic. Nimic consistent. Ne-a amăgit cu o victorie uşoară şi sigură. Şi iată azi opoziţia ajunsă, vorba lui Puşkin, u razbitovo corîta.
Să nu uit. Şi măscăriciul de serviciu /I. Diviza/e în continuă degradare. Săracu Coşbuc a ajuns să fie caricaturizat întrun mod vulgar şi neinspirat. /vezi numărul de luni/. Şi cu el e prost: zi de zi ne minte că tot ce dă din coadă e poezie.
Trec la numărul de marţi. Şi chiar din prima pagină ţîşneşte timpenia. Aflăm mari adevăruri ot Budeanu: Lozanciuc e ciukcea şi în 1994 a cîntat în strună agrarienilor. Iată confuzia, iată o exemplificare a acestei categorii /în concepţia mea/.De ce nu a făcut Budeanu un studiu despre alegerile din 94, sau despre agrarieni? În schimb ne propune fărîme de «adevăr». Adevărul întreg este că pdam a fost opera lui kirilîci. Acolo au fost şi nişte «oameni proşti, dar cumsecade», vorba poetului. Şi o samă de şmecheri. Dar au fost şi alţi cîntăreţi Suruceanu şi Petrache. Anticomunistul #1 de azi Urechian la fel /şi mulţi colegi de-ai săi/; marele politician şi politolog şi istoric A. Ţăran. Şi Mircea Ivanovici, desigur. Se vorbeşte mult de căderea pdam.Ba! A fost desfiinţat după îndeplinirea misiunii. Spicuşorul a metamorfozat în rîndunică…Aşa ceva numai la noi e posibil.
Din păcate şi dna Tatiana Corai întră sub tirul meu. Am tot respectul pentru dumneaei şi o înţeleg că e în serviciu…Un caz cu ordinele m-a atins personal, cel al lui V. Reniţă.Merită omul sau nu tinicheaua – nu mă interesează. Dar o întreb pe dna Corai: ţine minte ascensiunea acestuia? Prima sa porucenie a fost angajarea întro campanie de denigrare a mea, pusă la cale de Şalaru şi prietenii săi de la … sst. Era la Vecernii Kişinev /V.R./, dar publica la Tineretul şi era bun prieten cu Tolea. A colaboratla acel act şi V. Mîndîcanu – să nu se mire nimeni deci că eu vorbesc despre Ala Mîndîcala aşa cum vorbesc, am motive personale. Am avut proces, pe care l-am cîştigat, dar denigrarea din partea lui V.R era minoră, nu m-a supărat tare. Mai gravă a fost denigrarea de la TV cu participarea lui Şalaru şi a academicianului ticălos Gh. Gherasim, care nu doar că au încălcat jurămîntul lui Hipocrate, dar au contribuit la coruperea TV, ulterior a judecătorului Vition /este sus, pe la Curtea supremă/ etc.
Aşa a început corupţia, dnă Tatiana, în Ţara Moldovei: cu deputaţii şi miniştrii buni de la 1990. Nimeni nu a încercat să mă apere, chiar dacă mulţi s-au revoltat. Am încercat să mă plîng lui N. Negru. Atitudinea a fost cam asta: cine eşti dumneata? Adică dacă eşti cetăţean simplu nu ai dreptul la onoare şi demnitate. Orice sanchiulot parvenit poate să te scuipe şi tu trebuie să rabzi. Democraţie în ţara asta, dle Nicolae, nu a fost niciodată. Cu şalari şi alde dumneata şi etc nu o faci.
Mi-am expus supărările mele, care nu sunt atît de subiective cum s-ar părea.

Iurie Ţurcanu

ps. Nu am putut posta pe curaj /15 iulie/ O postez aici, «pentru istorie»
22.07

216

Sâmbătă, Iulie 11th, 2009

Rubrica REABILITĂRI
666. Achtung, bigoţilor!
Cînd aud pe cineva teologînd în jurul cifrei «fiarei» îl compătimesc, dar nu fac ca alţii, nu-l îndrept spre o zonă a Chişinăului de tristă faimă. Fiindcă presupun că omul e membru al vreunei comunităţi religioase, care îi acordă o asstenţă de specialitate.
Dar! Am şi eu interpretarea mea a numărului, că, de, sunt şi eu om. Am observat, că dacă interpretăm trei de şase ca 6 la cub, apoi avem 216. Iar acesta este anul de naştere al ereticului tuturor timpurilor şi popoarelor, a lui Mani. Cu precizarea că nu mă consider maniheian, dar pe alocuri sunt, îmi exprim dintru început admiraţia mea pentru această ilustră personalitate. Unul din motive este că a avut un destin regal: a făcut binele, dar e pomenit de rău. Maniheismul a devenit pentru mulţi un simbol al reducţionismului, al formulei învechite «tertio non datur» /terţiul exclus/.A promovat un dualism dur, este adevărat, dar nu a fost în toate «binar». A fost un promotor al gnosticismului, care este pilonul oricărei religii, este întrun fel religia celor aleşi, a spiritualilor.
Pentru informare vezi wikipedia, dar nu l română.
Eu înşir doar cîteva cuvinte de elogiu. Omul a făcut un efort de unificare a trei mari curente religioase, reprezentate de Zoroastru, Buddha şi Cristos, a fondat în consecinţă o biserică, care cu timpul s-a extins din China pînă în Spania.
A propovăduit noua religie pe tot spaţiul Imperiului Persan circa 40 de ani. A murit cu moarte de martir.
A scris o mulţime de cărţi bune, din care s-au păstrat doar fragmente. /Rîvna bigoţilor de pretutindeni şi dintotdeauna!/ A influienţat profund atît lumea creştină, cît şi cea musulmană. Demn de remarcat: musulmanii au preluat de la el partea bună, luminoasă /postul întrerupt, zis ramadan, ş.a./, iar creştinii – cea rea, întunecoasă /ascetismul excesiv/.Ca să fie clar: nu poate fi înţeles, perceput creştinismul apusean fără marele Augustin; iar acesta poate fi înţeles doar prin influienţa maniheiană, de care nu a scăpat, oricît ar fi vrut să o facă. Fiindcă a fost un gnostic în fond şi nu a putut scăpa de această identitate sacră.
Evident, cărţile sale în mai multe limbi au contribuit la dezvoltarea acestora. Mai puţin cunoscut este faptul că a fost şi pictor. Şi este considerat fondator al şcolii persane de pictură. Aici mai revin la «maniheism» în sensul curent: omul care a fost un cunoscător fin al culorilor, nuanţelor este declarat drept model de reducţionism la alb-negru. Se poate o nedreptate mai mare?
Închei acest mic efort de reabilitare a unei reale personalităţi cu îndemnul pentru alţii să facă un studiu mai ştiinţific, mai comlet.
Iurie Ţurcanu
Notă. Întrun fel Mani a mers pe urma apostolului Toma. Am observat acelaş destin regal:a întrat în istorie ca Necredincios. Dacă nu ar fi crezut ar fi putut duce lumina creştină pînă în India? Răspunsul meu: omul a fost vorbit de rău cu bună intenţie.Anume pentru al compromite şi pe Mani! Părerea mea.