Archive for Martie, 2010

n. costin

Luni, Martie 1st, 2010

In memoriam Nicolae Costin

L-am cunoscut şi eu pe primarul de Chişinău, unul din liderii FPM N. Costin. Ţin minte chiar şi ocazia cînd am vorbit cu el prima oară, nu însă şi data; să fi fost 19 martie 1989. Era vorba de o întîlnire a conducerii cu poporul la Teatrul de Vară. A fost o acţiune comună a partidului şi frontului /atunci se numea altfel/, fiindcă erau alegeri în Sovietul Suprem al URSS. O acţiune similară s-a repetat pă 11 febr 1990, apropo. Avem şi eu ceva de spus şi tovarăşilor din conducere şi celora din mişcare, dar şi poporului. Ca de obicei eram blocat, dar eram atunci în glorie şi nu mă puteau opri, apelam la mase. Eram deci pe scenă în încercarea de a obţine cîteva minute… Atunci s-a apropiat de mine un bărbat bine făcut, tunsura «iojik», m-a salutat, am vorbit ceva, se pare că s-a şi prezentat, oricum de atunci eram cunoscuţi şi am fost în relaţii bune, în sensul că eu nu am avut cu el neînţelegeri, cum am avut cu Şalaru ş.a. Tunsura şi ţinuta m-au făcut să cred că este din garda nomenclaturii, kgb-ist adică. Nu ţin minte dacă a figurat în listele cunoscute, dar ştiu că toate fronturile au fost opera KGB-ului, deci probabilitatea e mare să fi fost. Aici precizez: întrebarea cine a fost kgb-ist nu e corectă. Cine nu a fost? - este cea adecvată.
Pentru azi mai mult despre evenimentul în cauză. Am vorbit şi eu, dar eram ţinut de ambele părţi de liderii mişcării, ca nu care cumva să-l ofensez pă multstimatul Semion Kuzmici. Unul din cei ce mă curau îl ţin minte, nu-l numesc, mi-e ruşine de ruşinea lui, dacă şi-ar aduce aminte de cum a fost lakeu în acele momente. Eram pregătit dar nu am spus totul ce aveam de spus. După obicei am citit din Biblie, de astă dată din Neemia, cap 9. Dau doar cîteva versete. «Şi astăzi, iată-ne robi! Iată-ne robi pe pămîntul pe care l-ai dat părinţilor noştri, ca să se bucure de roadele şi de bunurile lui.» /vers 36/…. Nu erau întîmplătoare citatele. Că suntem robi o spusesem despre noi încă de la 1979-80, declarînd totodată că eu mă voi ridica împotriva acelei situaţii. /În satul meu natal relatarea evenimentului a ajuns modificată anecdotic: eu i-aşi fi dat în cap lui Grossu cu Biblia. /
Atunci a fost şi posibilitatea de răsturnare a lui S. K. Se punea întrebarea susţinerii canditaţilor la deputăţie. Cînd s-a ajuns la Grosu Andrei Ţurcanu, cu umorul ce-l caracterizează, a întrebat cam aşa: Ce facem cu acest tovarăş? Cei prezenţi însă l-au votat şi pe el. Ar fi fost un lucru bun scoaterea din circuit al lui Grosu atunci în primăvară /am fi evitat epizodul 10 noiembrie/ şi a fost posibil, nu a fost voinţa liderilor de atunci, care nu au avut niciodată o voinţă fermă. Acum îl vor încrimina pe săracu S.K., dar nu pe motivul adevărat, ci pentru că ei /!/ i s-au închinat cîndva. Complexele şi reflexele primitive conduc elita noastră, asta-i.
Destu pentru azi.
Va urma.
Iurie Ţurcanu.

Pis. Voi scrie în continuare despre Iulea. Şi să se ştie, nu graţie încurajării din partea Samantei /pentru care îi muţumesc nespus/, care ar putea fi şi o provocare — sunt lucid. Nu pot să nu scriu, nu pot să mă abţin, cu tot dezinteresul societăţii.