Archive for Iulie, 2010

Luni, Iulie 26th, 2010

Cubismul în politică
Motto: Nu scoţi cu ghimpele liberal cuiul rusesc
/iu tsu/

Ştiu ce este cubismul în artă. Ştiu ce este cubismul în matematică…În ambele cazuri denotă neputinţa de a fi clasic, mai exact de a se afirma ca clasic. Şi omul trece la „felul său de a fi” – expresie arhivehiculată la noi.
În politică nu ştiam de cubism pînă la 28 iunie curent.Dar iată a apărut decretul ghimpat al moşului + piatra lui Dorică – Kaaba ghimpată. Asta pentru a înţelege toată lumea ce este aia cubismul în politică. Desigur ne-am pomenit în avangardă, Georgia ne-a urmat, vor apărea şi alţi cubişti….
De fapt scopul meu este azi altă temă: Ilie Ilaşcu încadrat în mişcarea liverală. Era de aşteptat, totuşi am avut un oarecare şoc. Am descris Faptele lui Ilie tiraspolitul cu altă ocazie. Pentru azi amintesc doar că el a fost printre cei care au provocat războiul din Transnistria. Deci se afirmă ipoteza mea: scopul lui Ghmpu-vodă e dezlegarea de Transnistria, cu unirea ulterioară. Nu-i rău dar e ireal. Şi la sigur: Ghimpu se visează înscăunat cu adevărat. Săracu Lupu nu mai vede preşedinţia.
Şi e colac peste pupezele separatiste racolarea lui Ilaşcu. Ce vom avea noi din asta? Nici Ghimpu mare cîştig nu va avea.
Toate achiziţiile de ultimă oră sunt hăioase, bizare. C Ţurcanu mai ales, Dungaciu îndeosebi.
Mă pun pe ghicit. Următorul ar trebui să fie fra Iura. Ce ziceţi?
Iurie Ţurcanu
Pis. Ce vom face cu piatra din casă, pardon din piaţă. Facem un muzeu ghimpat, sau căutăm un tumberon, în care măturăm toţi ghimpii?
Să fiu înţeles corect. Moşu Mişu e băiet bun, dar nu e la locul său. El nu prezintă pericol în sine. Dar el e doar vîrful ghimpelui /aisbergului/. Din spatele lui se iţesc Hadîrcă cu Şalaru cu Urîtu şi alţi frumoşi…

AAA - adevărul acum şi aici

Joi, Iulie 22nd, 2010

Ce este Adevărul?

Întrebarea lui Pilat nu este una retorică, sau în batjocură. Este poziţia omului care chiar nu ştie ce-i aia adevărul. Citez, din Evanghelia după Ioan /evanghelia adevărului, nu doar a iubirii cum zic unii/. Isus se declară împărat întro lume în care categoria de bază este ADEVĂRUL. Unde este situată Împărăţia? În inimile oamenilor — răspunde tot Isus cu altă ocazie.
Închipuiţi-vă că Isus i-ar fi vorbit lui Pilat despre dreptate. Ar fi fost pe loc oprit. Ce e aia dreptatea procuratorul Iudeii ştia, el o practica conform funcţiei sale. Dreptatea ţinea de dreptul roman, care e la baza democraţiei moderne, apropo.
Este una din confuzile de bază: între dreptate şi adevăr.
Ruşii, mai ales, fac această confuzie. Exemplu. În filmul lui N. Gibson despre Isus întrebarea sună: cito takoe pravda? Şi noi traducem aiurit uneori din rusă. Dnestrovskaia pravda prin Adevărul nistrean — doar un caz.
Şi nu trebuie minimalizat rolul lui Pilat în drama omului Isus, dar şi în istoria mişcării pe care a declanşato. Nu întîmplător romanul lui M. Bulgacov ar fi parcă despre Pilat.
Ce este adevărul pe Plai? Un cuvinţel din jargoul năucilor, schizofrenilor. Asta-i părerea tuturor şmecherilor care o mai fac şi pă deştepţii, înţelepţii chiar. Pentru aceştea nici dreptatea nu este valoare, este ceva pentru proşti, ei fiind deasupra Legii. Suntem astfel total corupţi: în plan secular, dar mai ales spiritual. Şi perfecţionarea legislaţiei nu va avea vreun rezultat, dată fiind calitatea proastă a materialului uman la toate nivelurile. O înţelege şi rusul D. Medvedev în efortul său de iridicare a corupţiei în ţara sa, care nu este mai mică. La noi iu tsu spunea lucrurilor pe nume la 1990, cînd mulţi credeau că e suficient să umplem parlamentul cu hadîrci, şalari şi ghimpi /şi clientela lor/ şi totul va fi OK.
Nici cu cei care alergau să repare mănăstirea Căpriana iu tsu nu era de acord. A fost fondul primelor ciondăneli cu Ana-Tolea Şalaru. La acelaşi an 90 după spusele dlui V. Mîndîcanu mitropolitul Serapion implantase la Căpriana sodomia. Cum a contribuit Biserica ortodoxă la dezvoltarea spirituală /duhovnicească, cum se zice la ei/, dar şi la cea politică o ştim. Dar totul este încă înainte! Vom fi martorii unor «ninuni» în campania ce va să vină.
Există adevăr absolut? Poate. De presupus că Isus la acesta se referea. Dar nu un Bivolaru este deţinătorul acestuia. Coruperea în plan spiritual la Dîmboviţa este şi mai şi, proporţiile fiind altele. Alianţa lui Băsescu cu nu ţin minte cine avea sigla DA /dreptate şi adevăr/. Tot o mare minciună, dar nu e la temă.
Ştiu eu iu tsu, chinezul, ce e aia adevărul? Nu vă miraţi: DA. Nu însă cel absolut, ci cel de Acum şi Aici. AAA, adică. A-A-A, exclamă toţi cei cărora încerc să le lămuresc adevărurile de pă Plai, unele banale de tot, dar care tot nelămurite rămîn.
Mai ştiu ce este aia adevărul ghimpat. Despre el — cu prima ocazie.
Iurie Ţurcanu
PiS. Nu am pomenit de Mi Emi, cel mai indicat pentru citare la temă după Ioan, fiindcă voi scrie la subiect aparte. Se merită, zău.
PiiS. Prin 89, secolul trecut iu tsu lansase sloganul, afurismul, mai exact: Marxism-leninism ăto evanghelia dlea Ivana. Deci evanghelia pentru Ivan, dar şi Ion şi Jean, pentru sanchiuloţi adică. A fost sloganul aspru criticat de către comunistul Ion Hadîrcă /tov Vanea în jargoul meu/.

ds

Vineri, Iulie 9th, 2010

Dimensiunea spirituală /DS/

Motto: Condiţia umană trebuie depăşită
/iu tsu-?/

O definiţie a DS nu este uşor de dat, mai simplu e să arăt limitele sale, una din ele. Şi concomitent să elucidez cea mai frecventă confuzie din domeniu, cea a discriminării dintre sfera culturii şi cea a spiritului. Mai ales la noi se vorbeşte mult despre spiritul culturii, cultura spiritului etc. La o adică, ca figură de stil – se poate, dar în fond se crează confuzii.
Cultura, în cel mai bun caz, este un surogat al spiritului este părerea lui iu tsu. Nu voi exemplifica la direct, pentru a nu crea alte confuzii. Dar cazul lui Mi Emi /Mihai Eminescu/ este relevant. Cine afost, acest Mi Emi? Un poet, gazetar, patriot ca Laie Dabija, cu exceptia că acesta mai e şi proptietar şi deputat /fost/ şi etc? Cum să-l scot pe om din această promiscuitate?
Soluţia am aflato demult, am şi făcuto publică.
Mi Emi este un Mare Spirit, un mare spiritual cu alte cuvinte. Aici de referinţă este în primul rînd poezia Preot şi Filosof. În limbaj eminescian Mi Emi a ascuţit adevărul în rimă . Aici ar fi şi definiţia poeziei adevărate şi deosebirrea ei de versificaţie /ceea cu ce se ocupă Laie Daibîja şi alţi membri…ai USM/. E şi cazul de menţionat cuvîntul chee ADEVĂRUL. Este categoria de bază a DS. /voi reveni cu un studiu aparte la temă – se merită/.
Altă discriminare. DS nu se reduce la religie. Iu tsu afirmă chiar că de la o vreme /secolul 14/ spiritualii ocolesc bisericile , mănăstirile şi alte locuri de acest fel, care o altă vreme s-au considerat şi chiar au fost centre de spiritualitate.
Problema este una curat antropologică şi presupune un răspuns la eterna problemă: CE ESTE OMUL? Dar nu numai. Se presupune ceva mai mult: DS este creuzetul în care se formează o lume nouă, omul nou. Aşa a fost dintru început. Religia a prezentat efortul umanoizilor de ieşire din sălbăticie, animalitate. Procesul e în desfăşurare, suntem în aşteptarea unor serioase mutaţii, ne confruntăm cu provocări majore. Orfeu ar fi un jalon, pentru Grecia, respectiv Europa.
Ce va fi omul? Ce trebuie să fie?
Comparaţia evanghelică cu viţa de vie este fundamentală. Anumite plante cresc spontan, fără a fi cultivate. Dar viţa şi cerealele presupun grija omului. La fel şi individul uman trebuie cultivat şi religiile au dat tehnologiile respective.
Religia a încercat să fie o ştiinţă totală despre Om şi Univers, dar a eşuat atunci cînd a transformat ştiinţa reală întro slujnică. Atunnci cînd a degenerat în teologie – un amestec de ştiinţă şi religie, care nu e nici una, nici alta. Apropo ateismul ştiinţific a fost varianta pe dos a acesteia. Şi teologia este tot aşa ştiinţă ca şi ateismul “ştiinţific”. O ştia deja Goethe /anno 1800/.
Şi înainte de a încerca un răspuns la marea problemă /ce este omul/ fiecare individ al speciei trebuie să se clarifice cu propriul caz. Cine sunt eu, la o adică? Şi aici vine experienţa spirituală. Experienţele mai exact. Şi cele de bază sunt credinţa, rugăciunea, postul. Toate înţelese şi practicate corect. Eu nu pot demonstra că există Divinitatea, dar nici opusul – este cunoscut de cîteva secole. Dar eu pot avea experienţe cu Ea. Voi începe cu credinţa pentru a ajunge la cunoaştere, dacă voi insista pînă la capăt. Şi în ştiinţă este la fel. În electroni omul de rînd crede, fiindcă nu i-a văzut. Omul de ştiinţă are nişte experienţe, trebuie să-l credem.
Dau pentru final o înţelegere a mea a problemei:
OMUL TREBUIE SĂ DEVINĂ UN CETĂŢEAN AL UNIVERSULUI ŞI ETERNITĂŢII.
Aici pun punct cu precizarea că este o întroducere în temă.
Iurie Ţurcanu

PiS. Sentinţa cu CU din mottou nu ţin minte de unde am luato, am impresia că îmi aparţine, dar nu sunt sigur. Că am fost influienţat ştiu însă la sigur.
PiiS. Nu folosesc cuvinte întîmplătoare. Dacă se repetă unele /discriminare etc/ apoi pe motivul că sunt categorii din DS.