Archive for Decembrie, 2010

Păunescu şi Ştefîrţa

Luni, Decembrie 20th, 2010

PARADOXURI BÎCO-DÎMBOVIŢENE

Dintru început: textul nu e pentru igoraşi, nici pentru alte soiuri de javre.
Incep cu Dîmboviţa, căci aşa-i pravila — noi pă locul doi.
1) Ma-a-re paradox, de nelămurit, nedezlegat. Unul, carele a fost cîteva decenii în şir bolnav de neam şi ţară a decedat, în cel mai comun mod, de rinichi şi rînză. Ce este un Kantor, un Russel versus un Păunescu?
Dar să fie clar! Eu sunt conştient de faptul că A. Păunescu a fost o personalitate. Cu bune şi rele. A fost chiar oleacă şi poet, adevărat de casă a ceauşeştilor. Şi — cine pune la îndoială? - un mare versificator. Principalul însă: un mare psd-ist. Împreună cu tov Grig /Vieru/ a slujit mult partidul în campaniile electorale, pe frontul de Est mai ales.
Din punctul de vedere al culturii el nu prezintă un pericol decît prin mulţimea de epigoni.
Dumnezeu să-l ierte…
2)Trec la berbecii /mioarele noastre. Centrul de jurnalism independent a decorat şi ea (după exemplul ghimpat?) mai multă lume din massmediocritatea noastră. Inclusiv şi pă blonda de la ziarul angajat Timpul, gazetăriţa Ştefîrţa. Mă abţin de la nişte comentarii galbene, credeţi-mă, nu fără un mare efort.
Iurie Ţurcanu

Frunte-Deget-Barbă-Cot

Sâmbătă, Decembrie 18th, 2010

Cînd vom avea şi noi un başcan?
/Exerciţiu oral de logică moldo/
Motto: Sinceritatea e o virtute… Dar poate fi şi un simptom.
/iu tsu/

Pe 27 găgăujii vor avea un başcan. Şi cei de la Tir au unul. Numai noi ca nelumea – nu avem un başcan adevărat, avem unul de azi pe mîne.
Fil-ologeşte vorbind şi gîndind la fel, başcan ar trebui să fie vreo unul de la Başcalia. Cine altul decît Dima Diacov? Sau, de ce nu, Vasea Tarlev, consăteanul său. O întrebare “istorică”: Tarlev a devenit premier fără ajutorul lui Diacov? Şi o previziune: dacă unul din băşcoşi e ales preşedinte apoi capitalia noastră se transferă la Başcalia.
Suntem cu adevărat ţara ninunilor. Comentatorii politici şi analiştii, care s-au înmulţit în perioada de campanii ca lăcustele, sug de la o vreme degetul în lipsa unor informaţii şi evenimente şi flecăresc pe la Publica.tv şi aiurea.
Şi unii se miră la modul serios: Ghimpu cu două posturi la vîrf nu a luat multe mandate. Ca să vezi ninune! Inversiune, de fapt.
E de mirare că unul ca el a stat în în două jilţuri. E o dovadă, din punctul meu de vedere, că societatea jos şi la mijloc dar şi la vîrf e proastă. Nu e deştept M. Ghimpu, dacă nu a înţeles că nu e pentru el postul de preşedinte /sau speaker/ şi nu e el pentru acest post.
Gazetarii, iţele mai ales, îl laudă: romantic, idealist, adeverist şi etc. Igor Boţan îi caută virtuţi; îi găseşte una – sinceritatea.
Iar în massmedia din FR e numit prost fără menajamente. Şi eu nu am argumente pentru a contracara. Este reavoinţa lor, la sigur. Şi pe Iuşcenco cu Saacaşvili îi vorbesc de rău, dar nu s-a ajuns la aşa hal. Cto vinovat? Noi că am pus în fruntea ţării un om mărginit, sau ei care observă acest lucru?
Cui a făcut rău Ghimpu vodă prin ceea ce a făcut sau nu a făcut. Ruşilor? Ba! Nouă!
Şi care-i garanţia că după anul nou pă vechi nu ne pomenim cu un başcan de poveste, cu un adevărat Frunte-Deget-Barbă-Cot? Fiindcă merităm, zău.

Iurie Ţurcanu

PiS. Kir Nik /alias Nicolae Kirtoacă/ e cel ce a observat subtil înmulţirea analiştilor. Şi a făcuto pertinent, în cunoştinţă de cauză, omul e bine informat şi instruit. Comentator adevărat este el. De aici şi decizia mea de ai cere anume lui Kir Nik un comentariu la dictonul “ Bîvşih cekistov ne bîvaet”.
Mulţumesc anticipat.
PiiS. O altă vehiculare nemotivată. Călcăm în aceiaşi greblă. Ba, musiilor! În aceiaşi ghimpi.

revenirea lui voronin

Vineri, Decembrie 10th, 2010

Adevărul mentului Plugaru

Ceva timp după constituirea AIE sis-istul /ca să nu zic altfel/ A. Plugaru era de serviciu la Vox Basaraborum, dar a fost boicotat de auditoriu. Nici mie nu-mi plăceau intervenţiile sale, dar o idee pe care o vehicula o găsesc demnă de luat în seamă. Este vorba de instituirea unui dualism. Ştia el ce ştia. Şi ceea ce nu ştiam noi. Dar după un an de «guvernare» lib-demă am început să ne dumirim.
A devenit clar: organele de drept din RM au rămas fidele ex-preşedintelui Voronin. Iar Filat cu Ghimpu au avut plăcerea să se joace o vreme de-a guvernarea. Lui Ghimpu chiar i-a plăcut jocul /de la o vîrstă revenim la copilărie/, poate ar vrea să mai repete o dată /vorba cîntecului: Ăh raz, eşcio raz…/. Filat s-a dovedit mai copt şi a încercat să se impună, dar nu a reuşit . Oricum, spre finele anului jocul se va sfîrşi, Ghimpu îşi va lua jucăriile şi se va duce… Unde? Nu e la zi.
Am făcut aceste constatări pentru cei care au criticat materialul meu Factorizarea… Le mai arăt un factor.
Voronin va reveni /fie şi din umbră doar, i se cere să se retragă/ ca statalist şi pe motivul că e aşteptat. Nu doar de «popor», ci şi de elita mentoasă etc.
Asta e!
Ce au făcut ghimpii, hadîrcii, şalarii, tănaşii pentru a evita catastrofa?
Răspunsul meu: NIMIC. Ba au şi contribuit. Unii începînd cu 1990, alţii de la1998, alţii de la 2005.
Iurie Ţurcanu

PiS. Titlul e de împrumut.
PiiS. Repet dictonul cu paserele ce pre limba lor păgubesc. Sunt un cioroi care nu poate să tacă şi croncănesc chiar şi cu riscul de a suscita interesul unora…

conflictul genera’ţiilor

Joi, Decembrie 9th, 2010

Părinţi şi copii
Motto: Voi dar împliniţi măsura părinţilor voştri!
/Evanghelia după Matei, 23; 23/

Relaţiile dintre generaţii – problemă veche. De la Adam şi Eva şi pînă la ultima generaţie a spiţei umane. Nu o voi rezolva eu… Nu a rezolvato înţeleptul Turghenev, nici alţii.
Eu am un scop mai modest; anume răsturnarea unui mit, vehiculat mai ales în alegeri. Cîte familii au fost divizate şi de orientarea politică: tata cu un Vlad, fiul cu altul, nepotul cu al treilea?! /este posibil şi un aşa triunghi/.
Şi mulţi cred sincer că e destul să treacă la cele veşnice cîteva generaţii şi toată lumea îl va vota pă Ghimpu. De parcă acesta nu se trece. De parcă pauperizarea nu naşte alte legiuni proletare. Asta-i un aspect.
Altul, la care insist ar putea fi definit ca unul genetic. În cea mai patetică parte a Noului Testament /în opinia mea/ , Evanghelia după Matei, cap. 23 Isus aduce un blestem capital asupra fariseilor. Aceştea se făleau cu faptul că ei cinstesc pe profeţii, pe care părinţii lor i-au ucis, iar ei îi cinstesc. Isus declară, că ei nu fac decît doar s-ăi completeze pe strămoşi: Umpleţi dar astfel măsura părinţilor voştri. Altfel zis, daţi în profeţii actuali.
Dar revin, vorba ceea, la berbecii noştri.
Părinţi şi copii, mai exact părinţoi /în sensul de barosani, moguli/ şi copilaşi, odrăsluţe adică.
1)Nu pot să nu încep cu Oleg, dacă pretind la o ordine. Tragodie, dle, în sensul cel mai clasic: tata comunist, fiul liberal. Dar clasicii le ajută să se împace /citeşte despre contrarii la locul potrivit/. Cazul fiind prea mult mediatizat mă opresc aici.
2)Cazul cel mai tipic din ungherul meu: familia, clanul mai exact, Lucinschi. Kirilîci şi Kirilă Kirilîci oglî. În afara faptului că lui Kirilîci nu i se cere socoteală pentru trecutul comunist, nici de ceea ce a făcut după 1990, el continuă să tragă sforile în politica moldovenească. Pe de alta l-a lansat pe fiu în politica mare. Vorba lui Stalin, copiii nu sunt responsabili de faptele părinţilor, dar este lesne să ne întrebăm ce fel de politică va face fecioraşul. Dar lumea e mulţămită. Kirilă e cu drepţii, căci e cu bogaţii. Ce va face el pentru poporul “tăcut şi umilit” / Mi Emi/?
Reieşind din cele spuse mai sus: tot ceea ce a făcut şi tăticu. Aha! Va ridica încă un Teatru de Operă, etc! Ba! Construcţia Chişinăului din anii 70 nu e meritul secretarului Lucinschi. Este un punct din programul de colonizare a Moldovei. E meritul PCUS. Şi Lucinschi nu a fost un colaborator al regimului, ci unul care l-a implimentat cu mult succes. A fost cinic pe vremuri, dar şi mai cinic e acum. Aşa va fi şi fiul, chiar deja este, probabil.
3) Şi vorba ceea, last but not least, Al Tănase oglî. Aveam supărări pă tatsu, dar mi-a trecut şi fecioraşul cu deşertul în toiul campaniei electorale /28 oct/. Cazul î-l voi relata cu alte ocazii şi în amănunte. Nu am făcuto atunci şi nu m-am adresat la CEC pentru a nu fi învinovăţit de rea voinţă, dar e vorba de o gravă încălcare a legislaţiei.
Un om normal ar putea să se întrebe: ce a făcut băbacu în perioada 1990-94. Ceea ce a făcut toată lumea: a semnat Declaraţia de Independenţă, ridicat de mai multe ori mîna.. În fond şi-a făcut interesele.
Şi era logic să ne întrebăm anul ce a trecut: ca va face oglîul? Răspunsul general: ceea ce a făcut tata. La încheierea unui an juma de la ministeriatul său justiţia a rămas cum a fost. Altfel nici că se putea. Avocăţelul nu a avut experienţă de luptă cu corupţia. El a fost profitorul acelei situaţii din sistem. Fiindcă e profitor din neam în neam. Şi în vecii vecilor. Amin

Iurie Ţurcanu

Blesc i nişceta artistoc

Marţi, Decembrie 7th, 2010

Tărăboiul postelectoral
Motto: Acolo unde sunt mioare şi bărbăcuţi, acolo sunt şi lupi.
/iu tsu/

Recunosc, am fost inspirat pentru titlu de poetul-academician A.Lupan. Dar nu voi vorbi de lelea /nu chiochia, totuşi/ Grăchina, «cea cu o deseatcă de copchii», dar nici de Marian Ilici, cel cu 15 voturi…
1)Despre artiştii noştri în primul rînd. Mare tărăboi în sufleţelele lor. Şi-i zice una Geta un «zăpăcit bluz», care pă rusă s-ar numi «Somnenie», iar în niponă «A tomu li ea dala?». Pardon, dar alt limbaj pentru această tipă vulgară /gustul meu şi de gustibus… vorba ceea/. Tipa nu ne-a reprezentat, ci ne-a făcut de ruşine la Eurovision azi o face pe întruchiparea respectului. Tifu! Şi U-u-u-…!
2)Iar celentă-naşul Basarabiei o face pe inocentul. Ar fi, ca să vezi, pentru prima oară în aşa «amplua». De parcă nu ar exista epizodul 1994, cînd a adunat multe voturi pentru PDAM. Dar cui a cîntat atunci în strună? Tot la ai noştri: Diacov, Lucinschi, Ţaran /azi vel anal-ist/ etc. Publicaţi dlor lista deputaţilor acelui legislativ! Şi lămuriţi-mă pă mine, prostul: cum aşa vine că PDAM este rău, iar susnumiţii, inclusiv celentă-naşul, sunt buni?
Precum am mai spuso: nu mă supăr pe ei. Prostimea care votează pe Călin că-i fiul lui Grigore, pe acesta că-i poet, pe Suruceanu că-i cîntăreţ vestit în tot CSI-ul. Iar în ultimul scrutin — pe bişniţari. /nu doar la PD!/. Este dreptul fiecăruia de a vota după propria prostie, dar nu putem permite manipularea prin artişti a electoratului, pe care avem datoria să-l edificăm.
3)Am ascultat ultimul discurs al lui Ghimpu-vodă. Şi mi-a venit o idee grozavă! Folosind tehnologii mai sofisticate i-am putea calcula IQ-ul. Chiar sunt curios trece de media de pă Plai? Am anumite temeri…
4)Mă critică şi un argeşean… Lască-i ghini. Mi-am adus aminte de un caz anecdotic /cca anno 1994/ cu un alt mare român, zis o vreme Mihai Vicol, dar de la o vreme şi So(u)ltana /din ceata lui Daibîja/. Am întrat ocazional în vorbă cu el şi din naivitate am încercat să-i lămuresc situaţia din Basarabia. Mi-a tăiato: dle sunt din 90 aici, ştiu mai bine ca dumneata situaţia… Şi eu, care eram aici de cîteva decenii, a trebuit să tac. Căci vorbit-au Mihai, gazetăraş de Iaşi.
Iurie Ţurcanu

PiS. Cazul 4) e cu sens, îl voi descifra ulterior.
PiiS. Şi pentru Olia Tira e valabil ceea ce am spus despre Geta Burlacu. Iar despre inteligenta /aşa o prezenta ziarul L&A/
cu Hora Moldovei să ne amintim cui a cîntat anul trecut.
PiiiS. Şi nişte rîndunele de iu tsu, tot pe lîngă temă.
Bocetul mioarei rătăcite în codru

Jeluimă-aşi şi n-am cui
Jeluimă-aşi…Lupului.

situaţia postelectorală

Joi, Decembrie 2nd, 2010

Factorizarea situaţiei postelectorale
Motto: Sula de aur surpă zidurile cetăţilor.
/proverb polonez, preluat de cronicarii moldoveni/

Toată lumea foloseşte limbajul matematic: dimensiuni, sfere,vectori. De ce nu l-aşi folosi şi eu, carele sunt oleacă matematician. Adică voi precăuta anumiţi factori determinativi ai situaţiei dinRM.
1)Relaţiile între lideri. Toţi certaţi cu Voronin — treacă, meargă. Dar şi cei din «sfînta treime» cu mari incompatibilităţi. Ele existau şi pînă, dar în timpul guvernării comune s-au accentuat.
2)Serj Mocanu este un factor indirect. Al cui fundaş este? Dacă a lui Filat, apoi nu se mai împacă acesta cu Lupu, adică Lupu cu el.
3)Diferendul transnistrean. Cel mai important în opinia mea, deoarece este dezideratul RM unificarea RM, dar şi UE, SUA şi FR îşi arată interesul pentru găsirea /cît mai curînd! / a unei soluţii. Şi Ghimpu nu încape în acest format. Faimoasele sale declaraţii au vizat anume dezlegarea de această spinoasă / ghimpoasă-?/ problemă. Nu e secret de ale cui sfaturi s-a folosit, că pe el capu nu-l prea ajunge. «Logica» ghimpată: ruşii nu pot avea armata pe teritoriul străin, deci ei vor recunoaşte Transnistria. Trebuie să fii ot Bukarest şi doca în politologie cu specializare în geopolitică pentru a delira astfel.
4)Geopoliticul determină situaţia din RM. Cel mai elocvent exemplu: ai noştri lideri nu dialoghează între ei pînă nu clarifică ce vor cei din exterior.
5)Alegerile locale. Competiţia pentru primăria capitalei fac anumite alianţe imposibile. Repet: la 2007 PL a luat cu japca /de la Filat/ postul. Cu Doina Sulac şi altele, nicidecum cu programe şi idei.
PLDM desigur va lupta dur de astă dată şi, presupun eu, va avea cîştig de cauză.
6)Voinţa poporului. Lumea cere stabilitate, pace, împăcare între concurenţii de ieri. Nu se va putea face abstracţie de această voinţă.
And so on. Dar destul pentru azi.
Iurie Ţurcanu

PiS. Anal-iştii şi găzetarii/iţele aiurează despre alegeri anticipate, refacerea AIE /tizicului, care mai fumegă încă/, repetarea scenariului de la 7 aprilie. Nu e de mirare: produc şi ei ceva… Că primesc salariu.