Archive for Aprilie, 2011

07.04.09

Sâmbătă, Aprilie 30th, 2011

Scenariul continuă

Peste 7 aprilie a venit Paştele, apoi blajinii, şi mai apoi alegerile. Aşa că data a trecut, poate la anu revine problema, poate la paştele altor dobitoace. Pînă atunci – o comisie permanentă, a cărei scop de bază va fi căutarea victimelor. Vor fi daţi oamenii în căutare generală, inclusiv la Interpol? Ştim ce înseamnă o comisie – o îngropare a cazului; la noi cu atît mai mult.
Ce a fost totuşi pe 7 aprilie? Revoluţiune? Eu zic nu, chiar dacă întru în conflict cu gazetăriţe, romanciere, etc gen Nataşea Mărari /ea a dat numele pretinsei revoluţii – de mărar. Suntem pragmatici în toate!/ sau Erizanu, etc.
Mă repet /dlea osobenno tupîh, dar nu numai: şi pentru cei ce o fac pă deştepţii/ : a fost o luptă geopolitică.
Cei de la guvernare /atunci/ s-au pregătit de ea bine şi au reuşit. Cei din opoziţie doar au furnizat carne de tun pentru adversari. Ticăloşi de nedescris nu s-au prezentat pe cîmpul de bătălie. Adevărul se ascunde în mod special de către ei. Stataliştii nu se tem: a fost în joc siguranţa ţării şi în acest caz mijloacele sunt ignorate de orice guvernare. Că au fost bătuţi şi înjosiţi, mai ales, nişte tineri – nu e mare scofală. /la ei/. S-a făcut acest lucru premeditat şi socoteala a fost corectă: nu pot fi găsiţi cei în cauză. Au înţeles „cito c cemu” - pe parcursul a doi ani nu s-a făcut nimic pentru elucidarea cazului, iar Cronos îşi face obişnuitul travaliu…
Un caz particular, la care insist: Mătăsaru. I-ar face mai multă cinste să-şi publice toată povestea. Tot respectul, dar adevărul - pe primul loc.
Cazul denotă starea naţiunii: nu există societate civilă. Există nişte lume, dar vorba veche, nu şi oameni.
Asta e!
Iura Ţurcanu

PiS. Primul ticălos este Dorel-tînăr primărel. Al doilea moşsu cu gaşca /Şalaru, Urîtu, Ţurcan etc/.
PiiS. Şi lupta de atunci e o parte a scenariului, care continuă. La moment e vorba de joaca de-a guvernarea. Li s-a permis unor telelei să-şi arate nula /poate şi altceva/.

paştele

Vineri, Aprilie 29th, 2011

Spiritul sacrificiului…
Asta am sărbătorit eu recent împreună cu alţi creştini, dar poate şi atei. Pe Isus – Dumnezeu şi Om – l-am sărbătorit.
Majoritatea s-a închinat lui Bachus şi altor demoni /aici în sensul rău al cuvîntului/.
Sătui eram şi ne-am umplu şi făr de sete am băut/ Întrun delir al înjosirii, vorba poetului care a pus în evidenţă această latură a Condiţiei Umane.
Ai dreptul să fii hedonist, pragmatic, etc. Cu ce drept, însă, rîzi de cele de sus? Pe care nici ai ajuns a le înţelege, nemaivorbind de trăirea lor.
Delirul înjosirii – asta ne rămîne, atunci cînd în ticăloşia noastră abandonăm esenţa cu adevărat umană, căreia i se zice spirit. Căderile în această porcărie sunt de neevitat, dar atunci cînd suntem oameni ne ferim de ele şi dacă am căzut regretăm, nu slăvim căderea.
Cam asta e la tema Paştelui pentru azi.
Şi să ştiţi că în final nu viermii vor triumfa ci adevăratele valori umane, oricum s-ar numi ele şi cei care le practică.
Amin.
Iurie Ţurcanu

electorala

Miercuri, Aprilie 27th, 2011

Verde! Cît de drag mi-eşti verde…
Am prins ultimele momente a lansării liberalilor în campanie. L-am prins pe Ghimpu cu vorbe rele la adresa Bodiu-lui, că ar fi umbra lui Filat. Are oleacă dreptate: nici Bodiu, nici mulţi alţii care au fost sau sunt în preajma lui Filat nu prezintă mare valoare. Kalincă /Vieru/, Naga-cevski la fel nu sunt pierderi pentru PLDM. Nici Al Tănase oglî — am spuso în detalii cu altă ocazie. Dar Filat face unele mişcări bune şi duritatea sa nu-mi displace. Că adună lume multă şi de tot felul de asemeni nu e ceva rău pentru un partid în devenire. Acum însă fiind încă verde trebuie să fim toleranţi cu ei /partida şi şefu/. Poate îşi vor schimba culoarea, care ne aduce aminte de steagul RSSM, dar şi de cel al Sublimei Porţi. Se va schimba şi contextul politic poate…
Lupta pentru capitală este una decisivă pentru clănuţul cu ghimpi şi nu e greu de prevăzut rezultatul: nu va trtece Dorel în al doilea tur. Îl va întrece chiar şi dna Buli-ga. Alta-i problema. Va puttea sta Bodiu în faţa lui Dodon, care nu este un Iordan? Mai ales că după certurile previzibile din primul tur colegii din alianţă nu vor sări în susţinerea sa.
La o adică interesul cel mare eu îl păstrez pentru postelectorală. Se va purcede la alegerea preşedintelui şi vor apărea noi construcţii politice, fie şi efemere.
Iurie Ţurcanu

PiS. Titlul verde e de la Garcia Lorca /Baladă somnambulă, poate cea mai frumoasă poezie a sa/.

revoluţia adevărată

Vineri, Aprilie 22nd, 2011

Aprilie 89

Pentru mişcare nu a fost o lună deosebită. FPM avea grijă de turul doi al alegerilor în care intriga era: Ţîu sau Plugaru /azi în atenţia publică iarăşi/.
Pentru mine au fost evenimente destul de importante.
Pe 3 sau 10 la un miting autorizat al frontului /era sub altă denumire/ am făcut declaraţia istorică: Există o singură problemă, cea a organizării noastre. Problema grafiei, limbii de stat se vor rezolva în consecinţă. Declaraţia a deranjat, fiindcă KFB-ul ne “organizase” deja. Reacţiile nu au întîrziat.
Prima. La o adunare deschisă de partid a Institutului Agricol s-a decis concedierea mea.
Secundo. Am avut o invitaţie la adresa Lenin, 166, pe care nu am putut so ignorez. Acolo mi s-au lămurit popular două lucruri.
1) În Moldova nu va fi revoluţie, organele responsabile deţin controlul situaţiei. 2) Tu, adică eu, erou naţional nu ai să fii. A fost şi aceasta o grijă, deoarece un erou face mult. De remarcat faptul, că ulterior aceleaşi vorbe le-am auzit de la Tolea Şalaru!
Pentru final: programul declarat de mine atunci aşa şi nu a fost realizat. Avem nişte partide, unele chiar în creştere continuă, dar nu o mişcare viguroasă de eliberare naţională. Asta fiindcă au predominat interesele. Idealurile au fost vehiculate de către profitori ticăloşi şi cinici, de la o vreme - mari pragmatici. Lucrurile erau confuze şi la vîrf. Dau un singur exemplu, al L. Lari, care afirma că “soarta Basarabiei se va decide nu la Moscova sau Chişinău, ci la Bucureşti”. Cîtă naivitate, pentru care, apropo, distinsa doamnă a şi plătit din plin. A fost numită în Parlamentul României traseistă.
Iurie Ţurcanu

dreptul Laie

Marţi, Aprilie 19th, 2011

Apologia lui…Dabija
Fiecare număr al ziarului L&A este un «număr». De la o vreme. Au fost şi alte vremuri mai bune, cînd se publicau şi lucruri bune, semnate inclusiv şi de subsemnatul.
Numărul din 14 april este o apologie a activităţii lui Laie pă post de redactor. Amintesc: a prihvatizat ziarul şi de la o altă vreme e şi proprietar.
S-au făcut şi lucruri bune, altfel nici că se putea!
Dar!
1)Nu a publicat Dabija materialul de referinţă /la tema alfabetului/ a dlui V. Mîndîcanu. Este o învinuire standart asupra căreia nu insist.
2)Mai prost. A publicat materialul de tristă faimă a academicianului Corlăteanu, făcîndu-i astfel un deserviciu /anno 1988/. Distinsul savant milita pentru rămînerea la alfabetul kirilik şi făcea afirmaţii deplasate la adresa limbii engleze, pe care ar fi trecuto tot la glagoliţă.
3)Nu mai puţin grav. Ziarul a încercat să propună un paleativ trecerii la «latiniţă», după modelul anului 1965, cînd lupta pentru alfabet, iniţiată de marele Ion Druţă, s-a finalizat cu o cosmetizare ortografică. A făcuto faimosul gazetar Dinu Mihail, dar cu avizul şefului la sigur.
4) În toate campaniile electorale de la 89 încoace ziarul nu a fost consecvent. A susţinut persoanecel puţin contoversate. Exemplul de care s-a făcut caz este cel din 90, cînd a fost promovat N. Ţurcan. Apropo şi Ghimpu vodă a avut grijă de ex-şeful de la Costiujeni.
5)Un fenomen interesant. Interfrontul de la Institutul Agricol îi considera pe cei de la L&A fascişti proromâni etc. Cu excepţia comunistului N. Ciobanu /Daibîja/, considerat băiet bun. Paradoxal, pentru cine nu cunoaşte, sau nu acceptă adevărul despre adevărata faţă a «patriotului din oficiu», zis : N. Dabija.
Etc, etc.
Iurie Ţurcanu

PiS. Îl compar pe Laie cu Socrate. Ar trebui să-i placă, nu?

crucea vidă

Sâmbătă, Aprilie 16th, 2011

K simvolam pocitenia netu ar zice Maiacovski. Tot aşa zic şi eu. Mai mult: eu sunt un iconoclast.
Dar pentru cei la care crucea este un simbol, poate mai mut – un idol, scriu cele de mai jos. Este o relatare din cimitirul “de elită” a capitaliei. Atîţea oameni cu adevărat importanţi au rămas fără mormînt, unii s-au îngropat în gropi comune, iar un careva cutărică zace în cavou de familie, cum crede el şi ai săi, pentru vecie.
Inspirat am fost de “locul de veci” al familiei foarte importante Lucinschi. Este la vedere şi este deosebit de tot ce este în jur. Îl va depăşi poate curînd cel al VIP-lui Sulac.
Ce m-a şocat este nu faptul că cel mai mare comunist din ţară nu are pe obelisc nici stea nici măcar ciocan sau seceră. Nici faptul că e cu cruce.
Crucea vidă – este unicat în cimitirul vip-uşorilor. Eu nu am mai întîlnit aşa ceva. Şi mi-am dat seama, odată în plus, cît de şmecher /aici mă contrazic niţel/ este Kirilîci, tata lui Kirilă.
Crucea vidă este uşor de purtat, chiar dacă nu ai drum la deal, spre Golgota, căci nu pentru asta se nasc cei din nemul Kirililor – una la labă.
Şi chiar dacă din întîmplare nimereşti acolo, pe ea nu poţi fi crucificat. Două la aceiaşi labă.
L-am auzit chiar azi, nu la Golos Rossii, la Europa Liberă /alt paradox/. Vesi v delah i druziah, vorba bardului. Rezolvă probleme mari, nu fără susţinerea lui Kirilă Kirilîci oglî – şef la o comisie parlamentară.
Şi nu pot să nu-mi aduc aminte de Mişu – cel mai anticomunist din ţară /tot din asta, cum îi zice?/. Cu comunizmul se luptă şulerul ”pă viaţă şi pă moarte”, dar cu şmecherul comunist e prieten, tovarăş cel puţin.
Dar şi de prostimea care îl consideră pe Ghimpu unionist, patriot etc. E din acelaş regn cu Kirilîci – al profitorilr, care îşi zic pragmatici.
Asta e adevărul la zi şi temă concretă. Şi întrun minim de cuvinte.
Dar “cine-ascultă, cui îi pasă?” - vorba poetului.

Iurie Ţurcanu

adevărul ghimpat

Miercuri, Aprilie 13th, 2011

Motto: Nu scoţi cu ghimpele liberal cuiul /de fier!/ rusesc.
Iu tsu
Faptul că anume M. Ghimpu cască cel mai larg gura la tema adevărului ar fi un alt banc despre prostia moldoveanului. Faptul că nimeni nu încearcă să-l contrazică /nu să-i închidă gura cum e obişnuit pă Plai/ indică la interesul nostru pentru adevăr şi alte valori de vîrf. Cîteva exemple.
1) 28 iunie. Ne învaţă moşu Mişu ce a fost atunci, de parcă noi nu am şti. Dar vorbeşte de o faţetă doar: am fost ocupaţi. Pentru noi, basarabenii, de primă importanţă e faptul că am fost trădaţi. După ce s-a fîlfîit /de către alţi ghimpi/ tricolorul timp de 22 ani întro bună zi am fost lăsaţi pe mîna bolşevicilor. Se vor găsi apologeţi ai acestui act criminal mulţi, mulţi, căci se plăteşte. Pe cine însă vor convinge? Apropo, o spune Radu Giuvara: din acel moment au venit peste români toate nevoile, toate relele.
2)MEN anii 1988-89. Declară, fără a roşi Mişu, că el a ieşit în stradă. Şi aceiaşi tăcere, nimeni nu contestează. Adevărul e că clanul a profitat de pe urma acelor evenimente. Mihai Ghimpu organiza doar mitinguri sancţionate de către sovietul orăşenesc, care se încheiau cu declaraţii de nimeni luate în seamă. S-a împrietenit cu N. Ţîu /băiat bun/ şi valetul său /V. Dobrea, tot băiat bun, după nume se vede/ pe care i-a şi făcut deputaţi.
3)FPM. La congresul II al frontului treimea Hadîrcă, Ghimpu, Matei a îngropat de fapt mişcarea.
4)Toată mizeria parlamentului 90 o datorăm tot ghimpelui, care a condus comisia juridică.
5) Un alt banc despre prostia noastră ar fi faptul că acest M. Ghimpu, care de fapt este băiet bun, dar incompetent şi cu un IQ mediu, a ocupat timp de un an două posturi înalte în conducerea ţării. Nefiind vrednic nici de unul!
Etc, etc,…
Iurie Ţurcanu

PiS. Am relatat cu altă ocazie cum ieşea în stradă şefu clanului Gheorghe Ghimpu: venea cu ucaz de la CC al frontului să ne ogoim.
PiiS. O dată l-am chemat chiar în mod expres să iasă la popor. Era prin ianuarie-februarie 89. Era un mare pericol că vor fi provocări. M-a trimis pe mine…în piaţă. Nu-i cel mai rău caz, fra Iura trimetea la origini.
Tot în acele zile de primejdie s-a făcut bolnav şi tovarăşul Mişului A. Şalaru. Ziua o petrecea la sitalul 4, iar noaptea la beci, săracu.
/La Beciul Vechi/

confuzii anal-iste

Duminică, Aprilie 10th, 2011

7 aprilie

L-am văzut pe ăla Bogatu la o TV bîlbîindu-se la temă. Şi N Negru care-l asculta atent; doar cîteva momente l-am ascultat. Şi am înţeles că guvernarea în opinia bogatului s-a pregătit de eveniment. Cum e în uz la vel anal-iştii bîkieni – una la mîină.
Doi la labă. Pe de altă parte adică: l-am azzit ceva timp în urmă pe ălălalt – Negrul cu afirmaţii contrare şi în genere aiurite.
Ca să vezi! Nu politicienii au scos lumea în piaţă, ci invers. Cum că a fost şi pentru opoziţia de atunci o surpriză acea ieşire. Şi culmea! Pentru guvernanţi de asemeni a fost o mare surpriză. Asta afirmă unul din aurorii “studiului” Revoluţia twiter, scrisă în engleză şi tradusă recent, că pe alţii mai tare îi interesează nevoile noastre decît pe noi.
Această confuzie ridică mari probleme. Dacă noi nu ne dăm seama ce s-a petrecut acu 2 ani în urmă, apoi care este rostul studierii istoriei. Ce fel de viitor ne aşteaptă? Adică ce fel de viitor vom construi?
Dacă la vîrf suntem atît de proşti, de ce ne mirăm de “prostimea” care votează cu stînga?
Etc, etc.
Care este rostul ziarelor “bune”, Jurnal de Bîk să zicem, dacă cei ce fac politică acolo sunt căzuţi din pod şi se pare în cap?
Pentru mine e o adevărată dezamăgire această cădere a lui N. Negru pentru care aveam o anumită consideraţie.
O lămuresc prin spusa ap. Pavel, reluată de O Bender: tovărăşiile rele strică bunele moravuri.
Şi bîlbîiala politică e contagioasă.
Şi, în final, un remediu: carantină pentru o vreme, cu meditaţii profunde la rostul viaţii, situaţia geopolitică, etc.

Iurie Ţurcanu

de neamul teleleilor

Sâmbătă, Aprilie 9th, 2011

Surcica după trunchi se cunoaşte

Ca să vezi eveniment poitic: Al Tănase oglî iese din PLDM. Pentru înţelegerea cazului să urmărim istoria politică a lui Teleleu Tănase, tăticu lui Sandu. Adică anumite momente, din lipsa informaţiei exhaustive. Telelică a fost în Frontul Popular, dar de rînd cu toată lumea «bună», după ce a devenit deputăţel, s-a dezinteresat de mişcare, făcînd loc lui fra Iura, care a fost consecvent în preluarea conducerii FPM, nu şi în alte privinţe. Nu ştia pe la 1994 Teleleu cine e Roşca? Ba da, dar în interes propriu a făcut abstracţie de toate, fiind părtaş la ticăloşiile acestuia de care se vorbea odată… Şi după o vreme a devenit fundaşul lui fra Iura. Pentru ca după altă vreme să-l părăsească… Mai apoi a încercat chiar să-l critice /după evenimentele din aprilie 2005/, dar Iura i-a închis gura. Ia zis «molciati!» şi aşa a şi fost.
Trec la oglî, el e eroul zilei. Acesta s-a asociat cu colegul său Vlad în vederea parvenirii la putere, pe loc secund, adică în calitate de fundaş. Aceiaşi poveste: din interes personal, dar «acoperindu-şi nula» cu «valori». Nu a ştiut cne este Filat, care e programul său politic? Presupun că a ştiut. A decis însă să meargă cu el pînă în Olimp… Şi iată-i ajunşi la divorţ. Şi Sandu, de azi înainte Al Teleleu oglî /adică Teleleu ca tată-său/ , se alege cu partea sa: judecător la Curtea Constutiţională. El, avocăţelul! O carieră mai strălucită nici se poate imagina. Ce înseamnă, dle, tradiţia familiei! Şi cum e parvenirea la români!
Face omul dezvăluiri: doi ani rataţi. De ce nu a făcuto atunci cînd doar un an era ratat?
A înţeles că nu poate reforma el justiţia noastră. Eu i-am spuso în noiembrie trecut, în campanie. Nu are experienţă de luptă cu corupţia. Cine este? Un simplu avocat. Cine l-a împediacat să se lupte cu corupţia pănă la 2009? El a preferat să profite de corupţia generalizată din sistem pentru a cîştiga procese la CEDO. A fost, deci, un ordinar ticălos. /Mai şi este în fond/.
Pentru copilaşul Sandu s-au sacrificat atîţea sărmani copii simpli pe 7 aprilie! Şi încă pentru cîţiva alţii: Kirilîci oglî etc.
Aici este mizeria noastră: trecută, prezentă şi cu mare viitor.
Referitor la Filat: divorţul de «prietenii falşi» /limbajul cunoscut../ e ceva firesc, partidul fiind în faza de creştere. Este cam ca în comanda lui Papuc, dar invers unul se duce doi vin /în cazul clasic unul vine doi se duc/. Şi seraficul Urekian nu e mai bun ca Al Teleleu oglî, dar e vorba de teritorii, unde AMN are o anumită influenţă.
Pentru Filat, presupun, important a fost ziarul lui Teleleu. Acum are acces la massmedia lui K. Lucinschi. Astfel şi Timpul va pierde din influenţă. Şi sponsorizare…
Mi-am amintit în final de valori. Aşa era şi PCUS-ul lui teleleu-tatăl. Cineva, care se arăta incompetent întrun post, sau făcea vreo poznă, era trecut în alt post, uneori cu avansare.

Iurie Ţurcanu

lupta continua

Miercuri, Aprilie 6th, 2011

Altă abordare a evenimentelo din 7 aprilie
/nu pentru igoraşi-codaşi de la oraş/

Mai ascult şi eu ce zic alţii, dintre cei ce au de spus ceva. Mare minune! Nici Vladimir Nicolaevici, nici Marian Ilici nu ştiu ce a fost pe 7 aprilie. Presupun — în totalitate. Dar în linii mari Voronin ştie: a fost o lovitură de stat. Pe de altă parte a baricadei politice se vorbeşte de revoluţiune, dlor…
A fost o confruntare între statalişti pe de o parte /care-şi zic impropriu comunişti/ şi unionişti, care se autoporeclesc eurointegrişti, liberali, democraţi. Deoarece au fost clădiri în flăcări, am ajuns la asocierea cu lupta de la Borodino, urmată de incendierea Moscovei. Şi în consecinţă mi-am amintit de poezia lui Lermontov: «… vedi nedarom, Moscva vspalionnaia pojarom, franţuzam otdana». La o scară mai mică s-a repetat acea epocală confruntare şi guvernarea a cedat două clădiri de stat pentru a fi incendiate. Nici azi nu se ştie la sigur cine a pus foc Moscovei. Nu vom şti nici cine a făcuto în cazul nostru.
A fost şi la noi mare încrîncenare, nu ca la Borodino, fiindcă, vorba aceluiaşi Mihail Iurevici generaţiile actuale nu mai sunt pe măsura «bogatîrilor de altădată». Iar la noi, pă Plai, îndeosebi. /Bogatîri sunt cei cu bani./
Ambele tabere s-au pregătit de luptă. Lib-demii au anunţat din timp data bătăliei, a căderii comunismului, cum ziceau ei — 7 aprilie. Teleleu făcea numărătoarea inversă anume la această dată, iar eu credeam că e prost la aritmetică /şi la, adică/. El însă ştia ceea ce nu ştiam noi.
Se vehiculează ideea unei deschideri pe plan mondial: noi primii am fi folosit internetul în revoluţie. Absolut fals! S-a făcut agitaţie în presa scrisă din timp, dar au lucrat şi agitatori clasici în noaptea de 6 şi dimineaţa de 7.
Aropo, provocările puteau să înceapă pe 6 seara; am observat şi eu şi o samă de gazetari /N. Negru ş.a./ care aşteptau «ceva».
Guvernarea nu putea să nu se pregătească de confruntare. Şi tot mersul evenimentelor fac dovada că ei s-au pregătit mai bine. Dar nu sunt eu cel care să precizez — nu am informaţia internă.
Deci liderii, generalii adicătelea, au mobilizat oastea…
Pentru zece- zero-zero…
Dar ei, napoleonaşii, nu s-au prezentat pe cîmpul de luptă. Spre deosebire de kutuzovii, prezenţi de la ora opt.
Guvernarea a folosit un procedeu karate… /Iarăşi apare o asociaţie cu Moscova, cu Kremlinul…/. Este vorba de a folosi energia adversarului. Şi, în lipsa unei conduceri a protestului paşnic, în joc au întrat provocatorii.
Cto vinovat? /l rusă nu e întîmplătoare aici/
Este vinovat Voronin de faptul că edilul capitalei Dorel este un prost strateg? Eu zic — nu!
La final. Cu alte cuvinte despre aceiaşi luptă, care mai continuă: este vorba de o confruntare geopolitică. Ruşii nu vor să părăsească acest spaţiu. NATO ar dori să-l ocupe, dar fără a se certa cu ruşii, prin efortul nostru. Iar noi, cei integrişti, ne-am arătat a fi adevăraţi mămăligari.
În contexst nu e o problemă de a prooroci a cui va fi victoria finală.
Asta e!
Trist la Prut, la Nistru tristu-i, vorba lui iu tsu.
Iurie Ţurcanu