Archive for Iulie, 2011

dar-uri pentru vitalka pavlicenka

Sâmbătă, Iulie 30th, 2011

Adevărat că Lucinschi a venit la putere în 1996 şi cu ajutorul comuniştilor.
Dar! Acest ajutor îi era garantat. Şi mai important este că el a fost susţinut de «intelectualitate» ( Cimpoi &co, toată terasa). Şi în scenariul de luare a puterii una din figurile cele mai importante a fost V. Matei-ciuc.
Iar doamna de stat şi şezut Vitalka Pavlicenka era pă post de fundaşă de frunte în gaşcă. /Redacta ziarul de partid/
Lucinschi trebuia luat la bani mărunţi, nu avem însă presă liberă.
Corect. Dar!!
L-a tras dna în ziarul său, sau l-a avansat?
Multe păcate, ghietul Kirilîci…
Dar!!!
Cine nu le are? Dna de şezut /la taifas?/ nu le are?
Şi cel de colaborare cu colaboratorul (pardon!) V. Matei nu e unicul, nici cel mai mare.
Etc, etc,….
Iurie Ţurcanu

PS. Dar e bine, totuşi, că dna îşi dă cu părerea. Încă mai bine-ar fi să fie mai reflexivă.

misoginia lui mi emi

Sâmbătă, Iulie 30th, 2011

Am precizat în wikipedia ce e aia misoginia, am rămas însă la percepţia mea. Dispreţul faţă de femei, ostilitate faţă de ele zice wiki, eu încerc să nuanţez. Şi cică e fenomen social şi explicaţiile se găsesc la acelaşi Freud. Poate fi şi aşa…
Nu voi încerca să sap adînc să ajung la originea cazului. S-a scris mult despre comportamenul intim al poetului; eu nu am citit aproape nimic, fiindcă pe mine mă interesează opera sa şi mai puţin orientările sale în diverse domenii.
Pentru tema dată textul cel mai potrivit ar fi Scrisoarea a V, cea cu Samson şi Dalila. Aceasta «cînd dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea…» eroului fustangiu.
Trecînd «la zi» Eminescu dă prima lovitură: « Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi…».
Şi sfatul pentru orice mascur să-şi aducă aminte de Dalila atunci cînd se apropie de vreo femee.
Eminescu mai defineşte aici şi instinctul acesta primar «…că nu tu o vrei… că-n tine /E un demon ce-nsetează după dulcile-i lumine…». Un demon ce are nevoie de ea «pentru a se înţelege pe sine însăşi» în vederea realizării sale totale.
« Ştie oare ea că poate ca să-ţi dea o lume-ntreagă/ C-aruncîndu-se în valuri şi cercînd să te-nţeleagă/ Ar umplea-a ta adîncime cu luceferi luminoşi?». Aici e, părerea mea, cheia atitudinii lui Mi Emi faţă de «sexul frumos» (de parcă bărbaţi frumoşi nu există!): EA nu doreşte să fie ceea ce ar putea fi, sş DEVINĂ, îşi ratează conştient condiţia supremă. Este şi cazul Cătălinei, apropo.
Şi iarăşi, şut!
«Cu zîmbiri de curtezană şi cu ochi bisericoşi,/ S-ar preface că pricepe…». Şi, important, repet, din unghiul meu «Căci cu dorul tău demonic va vorbi călugăreşte…». Dorul demonic este al mascurului nedomesticit, sălbatec şi este contrapus comportamentului ălui de salon, căruia ea îi face mai lesne cu ochiul.
În afara tuturor valorilor poetice în scrisoare se face şi cunoscuta sentinţă despre adevăr:
« A visa că adevărul sau alt lucru de prisos/ E în stare ca să schimbe în natură-un fir de păr,/ Iată piedica eternă ce-o punem la adevăr.»
Se face ca şi în Luceafărul discriminarea netă între «lumea bulgărului şi lumea ideii» şi se face a subînţelege că EA e din lumea bulgărului. Şi nici vrea, nici poate să-şi depăşească condiţia.
Şi-şi primeşte dispreţul meritat din partea celor spirituali nevoie mare.
Cam asta e!
Dar de fapt nu Mi Emi a fost ţinta mea. Voiam să-mi descarc doza mea de misoginism reactiv, adunat de pă Plaiul cu mioriţe şi alte domestice…
Va urma, deci…
Iurie Ţurcanu

halal laie!

Joi, Iulie 21st, 2011

Azi e 21 iulie, dlor. Am putea spune Ziua Poeziei române, fiindcă e data naşteerii lui Vasile Alecsandri.
Şi ce scie azi ziarul USM /de fapt de buzunar al lui Laie Daibîja/?
Îi omagiază pe trei versificatori: A. Păunescu, Ianoş Ţurcanu şi pe unul Mihai Vicol, de la o vreme şi Sultana. /Ceo fi însemnînd?/
Păunescu e un mare versificator, e uin fenomen negativ nu în sine, ci prin multitudinea epigonilor , care lipsiţi de dar şi anvergură sunt nişte imitatori jalnici…
Vicol e o mizerie cu care m-am confruntat o singură dată, voi relata la altă temă. Dar un drug d-al lui Laie.
Ianoş e marele plagiator. L-am prins personal cu furt din subcultura rusă atît de vastă dar şi de o anumită valoare. O fabulă cu începutul «Ovecike delali abort» şi cu finalul «Kogda neseşi jene ţvetî/ Podumai ne baran li tî» acest Ianoş şi-a atribuito sie, desigur în traducere, aproape moto-moto. /vorba lui…ştiţi şi voi/.
Şi a primit premii, graţie Blajinului Cimpoi, care nu cunoaşte, fericitul de el, subcultura rusă.
Iaca-aşa!
Iurie Ţurcanu

PiS. Am fost inspirat şi de amintirea unui epizod cu Mi Emi de la Blaj. Docţii de acolo îl picase la examene şi era probabil supărat pe ei. Şi la supărare a zis cam aşa: Andrei al vostru /Mureşanu / e un versificator. Adevărat poet al tuturor românilor e Vasile al nostru /Alecsandri/. Şi-a revizuit ulterior această preconcepută ideee. L-am citat pentru discriminarea versificare-poezie, foarte necesară pă Plai. Să înţeleagă şi Blajinul Cimpoi că nu tot ce dă din coadă /rîmează/ este poezie.

parlamentul 90

Miercuri, Iulie 20th, 2011

Recunosc: zădarnică scremătura mea întru trezirea interesului normal pentru istoria recentă. Două motive: lipsa societăţii civile, adică a cererii şi angajarea politică a zişilor speţi.
Parlamentul 90. Vor privilegii şi Filat e dispus să le ofere cu ocazia jubileului independenţei. Pentru? Pentru că au votat bine, dle. Au ridicat cuminte mănuţa şi au zis cu glas plin de emoţii: d-acord. Doar cîţiva s-au sustras, Lucinschi în primul rînd.
Au şi făcut ceva în plus pentru independenţa reală?
Cum să nu?! Au declarat război Rusiei. La care nici ei nici projeniturile lor nu au mers, dar asta nu mai are azi importanţă.
Şi o dată în plus: cît de proşti suntem noi şi cît de şmecheri sunt ei! În loc să le cerem socoteală pentru cele făcute şi nefăcute în perioada 90-94 noi căutăm să le mai adăugăm nişte privilegii.
Amintesc una din ticăloşiile celor “buni” din acest parlament: I.Hadîrcă, V. Matei-ciuc, M. Ghimpu. Aceştea au cedat în februarie 93 puterea în favoarea lui Kirilîci şi a tovarăşilor săi din PDAM-ul ce urma să se constituie. /Tot ei au contribuit vîrtos la instalarea lui Luci la preşedinţie, anno 1996. Iată anticomuniştii “noştri”!/
Care era grija de bază a celor buni? Iată ce spune D. Moţpan tot cam despre aceiaşi dar din următorul legislativ: “Unica lor grijă era să nu se facă deschiderea dosarelor KGB”.
Aduc mărturia lui A. Plugaru, la spovedania sa drei Raia Lozinschi. Fiind vorba de dosarele instituţiei în cauză acesta afirma că ele au fost transportate la Tiraspol /fapt dezminţit de alţii/. Şi că la SIS se elaborau planuri de distrugere a acestor dosare /de pildă să toarnwe nişte soluţii din avion peste clădirea respectivă din Tir şi alte idei hăioase/. Motivul? Da, care ar fi fost interesul statului R. Moldova să distrugă arhivele?
Era interesul de fund al parlamentarilor buni! De fapt eu cred că ei şi-au şters urmele în arhivele de la noi, că “al nostru plugar” era şef la KGB-un nostru/ dar au rămas în arhivele centrale. Şi sunt fără grijă: ruşii nu îi vor deconspira atîta timp cît sunt cuminţi. Desigur au dreptul să o facă pă românii non plus ultra, dar să nu facă nimic real pentru unire sau independenţa R.M. Ba mai au şi datoria de a se infiltra în structurile euroatlantice, potomu cito bîvşih cekistov ne bîvaiet.
Iaca-aşa! Adică: asta e!
Închei tradiţional: Trăiască “ai noştri”!
/urekiaţii, şalarii, ghimpii, etc,/
Iurie Ţurcanu

ghimpii nelalocul lor sau…

Marţi, Iulie 19th, 2011

…povara prostiei noastre
Motto: Ghimpu e neam cu spinu, şteapu…Dar păzea! Şi cu ţeapa.
/iu tsu/

Cîte «şestiorci» să ne mai arate Mişu, pentru a înţelege toată lumea: e un şuler ordinar. A luat de la fra Iura prăjina unionistă şi-şi mînă aceiaşi turmă spre pretutindenie, spre nicăieri adică.
Mioarele mai behăie din cînd în cînd, dar se lasă mulse şi tunse şi etc.
Am aşteptat şi eu ieri dezvăluirile, mai exact declanşarea mizeriei finale, a scenei ultime din concubinajul AIE. Se amînă spectacolul, nu ne rămîne decît să mai aşteptăm un număr de zile.
Pentru bărbăcuţii care cred în anticomunizmul ghimpat propun o temă de meditaţie. Obiectul ei — consilierul de taină al, slavă Domnului, ex-preşedinte, dl Ţurcan N. Ce a fost el pă timpuri şi ce se făcea acolo în versiune ghimpată?
Şi o întrrebare, conformă proverbului: Cine este cumnatul său Cîrlan?
Sau o alta: Care-i razniţa între comunistul de formă Voronin şi adevăratul comunist, cu trup şi suflet şi limbă I. Hadîrcă, zis tovarăşul Vanea /vezi Samson Şleahu/?
Etc, etc…

Iurie Ţurcanu.

PiS. Şi încă una: De ce eu trebuie să pun aceste întrebări. Există o structură în acest stat dar şi o alta în altă parte /miază-noapte/ pentru care asemeni întrebări nu sunt nevinovate.

cinel, cinel…

Vineri, Iulie 15th, 2011

“ Să vă dea putere şi tărie şi biruinţă veşnică asupra tuturor limbilor de alt neam, să-i înfrîngeţi cu sceptrul de fier, cu neînvinsă putere a crucii şi să-i supuneţi subt frumoasele picioare ale Împărăţiei Voastre spre a pacifica toată lumea întru dumnezeeasca înţelegere a lui Hristos şi în sfînta iubire spre mărirea lui Dumnezeu. Amin.”
Ghiceşte cetitorule cine a scris aceste cuvinte, cui le-a adresat?
Consultă-i pă velistoricii noştri.
Iurie Ţurcanu

bravo filat!

Joi, Iulie 14th, 2011

Mi-a plăcut clarificarea lui Filat cu referire la optimismul livăralo-hadîrchian, cum că UE doreşte cel mai mult păstrarea AIE. Adică nu care cumva şalarii şi hadîrcii să cadă din căruţa ce a pornito spre Europa. Vorba cîntecului „co căruţă şi-un cal rău”. Dar poate şi mai rău, vă pricepeţi ce am în vedere.
Vlad i-a tras răspicat: eficienţă se doreşte de la noi. Nu declaraţii, la care /şi numai la care/ sunt mari maieştri livăralii.
Aşa era şi la anno 1988, cînd cam aceiaşi plus Ala Mîndîcala, plus alţii, făceau declaraţii la Valea Morilor.
A trebuit să se ridice din popor un careva Iura Ţurcanu şi să zică: Destul musiilor! Noi ne vom cere drepturile în centru, vom ieşi în Piaţa Victoriei. Vorbesc în stilul meu: mai în glumă şi mai în serios/.
Pentru ca recent acelaşi Mişu Ghimpu să afirme că a ieşit atunci în stradă. Asta chiar dacă sunt atîţea martori vii, care ştiu că minte la 100%.
Uneori venea Gheorghe cu mesaj de la CC al FP(b)M cu ucaz să fim cuminţi, să nu-l supărăm pă Semion Kuzmici. Sau tot CC-ul în frunte cu Buburuză să ne ogoiască /10 noiembrie 1989/.
Asta e! Peste prostia generalizată se aşterne siretlicul şalarilor, urîţilor, ghimpilor.
Să trăiască aşa naţie?!
Iurie Ţurcanu

hai romalî!

Joi, Iulie 14th, 2011

Motto:Romii dau culoare României
/iu tsu/

Dar nu numai. Şi Moldovei. Tot acelaşi iu tsu afirma ceva ani în urmă că, filologeşte vorbind, mai uşor faci român din rom decît din moldovean. Nu ne miră deci că unii romi d-ai noştri o fac pă românii mai dihai decît unii modoveni…
La concret este vorba de unul care-şi zice de la o vreme Traianus, dar care ar fi corect să-şi zică Rom-ulus. A fost prins în flagrant cu furt de rime în cantităţi mari, dar nu a fost scos din tagmă. A rămas poet, că tot romul e nu doar dansator şi cîntăreţ, dar şi poet.
Şi iată-l angajat la Jurnal pentru a-l pune la respect pe ăl modovean, Lupu Marian, că-i mai ortoman, etc. Şi ce învinuiri i se aduc?! Că ar învăţa l. moldavă.
Cunoaştem şi noi că Lupu e cu păcate, istorice cel puţin, dar lesne de presupus – şi curente. Fiindcă omul făptuieşte şi cum zic înţelepţii orientali «orice acţiune e învăluită în păcat, precum focul în fum».
Dar nu este romul cel indicat să judece omul. Părerea mea. Şi nu că aşi fi xenofob, dar am în vedere cazul concret al unuia total compromis, care o face pă judele în ultimă instanţă, un al doilea Muruianu.
Nu pot să nu observ că şi de astă dată e vorba de o «dare în bară» a dnei Rodica Mahu. Şi nu pot să nu-i dau un sfat să se mai oprească, dumirească să mai înceteze cu astfel de şuturi, cu angajaţi de aşa calitate. Dar înţeleg că e vorba de o schimbare de macaz «la vîrfuri» şi o compătimesc. Va fi silită şi în continuare la ceea ce ruşii /ăştea!/ zic «dati mahu». Cînd e cu majusculă e şi cu ambiguitate.
Iurie Ţurcanu

boul lui bouridan

Marţi, Iulie 5th, 2011

Este cunoscut măgarul lui Bouridan. Fiind pus la egală distanţă de două căpiţe identice săracul şi-a dat obştescul sfîrşit. Nu pentru că nu a avut de mîncare, ci pentru că a fost măgar.
Exemplul este curat virtual şi vine din perioada scolasticii. U n măgar pragmatic de pă plai rezolvă dihotomia în doi timpi şi trei mişcări: merge la o căpiţă, o papă, apoi trece la o a doua, lasă o balegă la mijloc şi caută altă pereche…
Boul lui Bouridan este un caz mai complicat. Căpiţele sunt diferite ca mărime şi calitate. Pe de o parte mult şi hrănitor, pă de alta fineţuri şi subţietăţi, de la care poţi avea şi nişte disfuncţii.
E adevărat că boul modern e ceva mai avansat ca măgarul medieval. Şi fiind de pă Plai mai e şi pragmatic nevoie mare.
Spre ce căpiţă o va apuca? Va aştepta un impuls exterior, că aşa-i la boi?
Presupun că va merge spre mai mult şi spre mai dejeaba…
Evident există o paralelă între boul lui Bouridan şi cel de la poarta nouă.
Acesta venea ani în şir la poarta văpsită în roşu, se aprindea şi o deschidea cu coarnele. Pomenit întro zi la poarta verde a rămas perplex. Că toată ziua cu verdeţuri s-a îndulcit, voia altceva…
Aşa-i pă Plai….
Unii pasc, alţii îi mulg pe aceştea, etc.
Iurie Ţurcanu

rodica dala mahu

Vineri, Iulie 1st, 2011

Dati mahu înseamnă a da în bară, dar dati Mahu – oleacă altceva.
Am scris la temă, fiindcă de mult cei de la Jurnal tot prin bare dau. Poate şi cu majusculă – mai puţin mă priveşte.
Am trecut ieri pe lîngă Poşta centrală unde Jurnal prezenta cartea dnei Babînă, dar şi da ziare pă dejeaba. Am luat şi eu, că-s moldovean, iar la noi interesul pentru dejeaba este hipertrofiat.
mi-au dat şi un Apropo vechi, cum ar fi o mîncare alterată. Nu am zis bodaproste, dar am cătat capăt de discuţie cu o gazetăriţă veterană. Am vrut să clarific: este adevărat că Vitea Gură-Mare de la PCRM este fondatorul ziarului. Cei drept uitasem numele şi-i lămuream în termeni de „acela care a fost omul de încredere a lui Dodo…”. S-a făcut că nu pricepe şi a încercat să mă convingă că V. Butnaru e fondatorul.
Nu am crezuto, că nu-s naiv ca majoritatea cetitorilor acestei şi altor asemănătoare foi.
Deci întrebarea rămîne: e adevărat ce a spus V. Gurău?
Dacă nu, să se infirme!
Iurie Ţurcanu