Archive for Septembrie, 2011

Aur-ica

Miercuri, Septembrie 21st, 2011

După obiceiul meu /gurile rele zic prost/ întocmesc dosare tuturor celora mai răsăriţi de pă Plai.
Îmi face deosebită plăcere să-i iau “peste pulpă” pă poeţi, dar mai ales pă poiate. Să le găsesc vre-un ganci, mai ales atunci cînd par mai mult ca perfecte.
Aşa a nimerit şi Aurica Borzin în cîmpul atenţiei mele …
1) E tovarăşă cu tovarăşul Vanea /Hadîrcă/… Asta se iartă, în ipoteza că nu a fost liberă în alegere. Îmi pare însă că a luat ceva de la “mătrul” dat. /la noi mai bine sună cu-mătrul/. Vorba apostolului, preluată şi de O. Bender: tovărăşiile rele strică bunele moravuri.
2)Este acuzata şi revoluţionară, cam ca mine. Îi place să facă răsturnări şi nu simple, ci de anvergură. Şi nu doar în poezie, ci peste tot. Un holism lăudabil în cazul cînd e secundat de o erudiţie pe măsură.
Aşa am prinso cu “oca mare”. Cu afirmaţia că “la o adică şi dreptele paralele se intersectează”. Asta pentru a limpezi un gînd poetic ea recurge la matematici, în care nu se prea pricepe. Am găsit şi o posibilă influienţă - Valea Tolcunova: “A relisî-to kak voditsea/ Po gorizontu shodeatsea…” . Poate fi şi influienţa “mătrului” /vezi PiS/.
3) Ieri aflu de la Arena, din gura ei, că a trecut la spitalul de tristă pomină …Nu ca pacientă, ca viitoare doca, a la Freud. Bravo, fato! Tot respectul.
Dar! Înşiruind “ideile” pacienţilor a dat şi în bară. E vorba de ideea cum că lumea noastră e doar o copie a altei lumi, ideale. Este ideea fundamentală a lui Platon, reluată de creştinism şi de idealiştii de tot soiul. O fi fost Platon un năuc /în sens moldo/, dar dement nicidecum.
Dar o mai las cu criticaua, trec la partea pozitivă. Are fata spirit de observaţie şi stofă de gazetăriţă de investigaţie. Aduce în discuţie tema internărilor ilegale /şi monstruoase/ la acea clinică. Şi nu doar la trecut; au fost şi cazuri recente. Încă o răsturnare. Adevărat în baza datelor fetelor de la ZdG; fete care au contribuit cel puţin la un caz de aşa fel, la o tentativă de fapt.
Şi mă întreb: unde sunt velgazetarii noştri? De ce fetele trebuie să se implice în aşa probleme comlicate, riscante chiar. Unde-s tănaşii, butnarii, dabijii?
Şi diletantă fiind în ale gazetăriei îi scapă nişte elemente “minore”. Nu observă că cel care a condus instituţia mult timp şi deci a fost implicat în fărădelegi este în bune relaţii cu cei buni ai noştri, cu Dabija şi Ghimpu. Acesta din urmă l-a avut ca consilier şi vraci, conform gurilor rele. Iar Dabija a avut grijă să fie deputat în parlamentul 90! /tot pe motive de boală?/
Nu-mi rămîne să-i doresc Auricăi succese. Dar şi să o avertizez: Fii atentă, fato! Spre deosebire de prostie, nebunia e contagioasă!
Iurie Ţurcanu

PiS. În aceiaşi revistă Cliipa la care e şefă fata noastră publică aberaţiile sale şi 2poliiticianul-poet” I. Hadîrcă, baciul melcilor kirilici. În unul din numere a făcut un “număr” cu da Vinci. A dezlegat taina zîmbetului monei Liza. Ştiţi ce zice el? Să nu-ţi faci chip cioplit. Adică icoana, chipul cioplit se neagă pe sine însăşi, face un autodafe. Şi să presupui că orientatul pe sens opus în tote dimensiunile Leonardo este un orto – există prostie mai mare?!!

Cinel /2/

Duminică, Septembrie 18th, 2011

Un text pe care am încercat în două rînduri să-l postez.
Îl culeg a treia oară şi nu sunt sigur că va ajunge la destinaţie.
E un răspuns la o întrebare din primul cinel + o nouă întrebare, la zi.
Textul postat de mine e scrisoarea lui Dosoftei al Moldovei către ţarul rus. Dosoftei îl îndeamnă pe ţar să calce pe limbi /popoare/ şi să meargă spre Constantinopol şi Moldova, dar şi Valahia.
Vorbim mult de planurile faraonice ale ruşilor, fără a accentua că ai noştri / Dosoftei, Spătaru, Kantemir/ au contribuit la formularea acestora, dar şi la realizarea lor.
Şi întrebarea de azi. M-au vizitat muzele şi am reacţionat cam aşa:
Pentr-un ghimpe şi-un ghimpuţ
Am sărit din lac în puţ.
Nu înţeleg ce-o fi însemnînd…
Şi cer tălmăcirea cetitorilor.
Bodaproste zavedomo.

Iurie Ţurcanu

PiS. Am încercat să postez şi un comentariu la materialul meu Malaya zemlea, fără succes – nu e vina mea.
O fac aici.
Dlea osobenno glupîh, cum se zicea în armata cea mai…
A fost odată un Brejnev, care a scis opul cu aşa titlu. Şi toată lumea trebuia să-l citească şi să exclame: Bravissimo Leonid Ilici!
Azi avem un Laie Daibîja care a compilat un “roman”. Şi toţi, săracii elevi mai ales, suntem nevoiţi să-l citim şi să ne exaltăm.
Opul este cu pretenţii multiple; surrealist pe de o parte, pe de alta conform spiritului realizmului socialist în care a fost educat comunistul /adevărat/ N. Ciobanu. Şi cu mari greşeli de ordin istoric…
PiiS. Am mai avut ceva de spus cu referire la ÎPS Dosoftei, dar am uitat, păcatele mele.
Revin însă.

Malaya zemlea

Vineri, Septembrie 16th, 2011

Adică Tema pentru acasă. La fel ca opul brejnevian se propune / dobrovolino-prinuditelino/ să fie citit de toţi elevii, bibliotecarii etc.
Ar trebui să fie invers, adică contrapropus. Să nu piardă copiii şi alţii timpul cu fantezii paraeroice şi erotice. Să le fie cultivat bunul simţ şi în domeniul lecturilor.
Se vede de la o poştă că pisakeliu-necitakeli nu ştie ce e aia Gulagul. A furat cîte ceva de la Soljeniţîn şi alţii. Dar nu a fost atent… Şi în plus şi-a dat pe faţă incultura /e necitakeli, ce să-i faci?!/. Ar trebui să ştie că în tot Tibetul şi pe tot Pămîntul axistă un singur Dalai Lama. Iar el zice că în lagărul său era şi un Dalai Lama…
Am semnalat şi cu altă ocazie scăpările de acest sens: scrie “poetul-academician” Buda /corect – Buddha/. Este un test la lipsa culturii această transcripţie agramată.
Săracii elevi! Nu pot să nu-i compătimesc: vor fi nu numai uniformizaţi, dar şi dabîijaţi în acest an şcolar.
Iurie Ţurcanu

Avocaţii…

Vineri, Septembrie 16th, 2011

…daţi dracului.
Orice avocat poate fi avocatul diavolului – aşa-i jocul democratic. Orice criminal are dreptul la un proces în toată Legea, deci şi la un avocat.
Altceva e în democraţia noastră în ghilimele şi devenire.
Tema corupţiei e omniprezentă ca şi însăşi corupţia. Toţi corupţi: preoţi, juzi, profesori etc. Un cerc vicios al corupţiei.
Dar nu prea i-am observat pe avocaţi în acest carusel. Joacă ei vreun rol în sistemul judecătoresc ticăloşit total? Da. Şi unul fundamental: avocaţii sunt veriga de legătură între jude şi infractor. Fiindcă juzii noştri sunt…cum să zic…? Pudici, le este ruşine să ia mită chiar de la criminali.
Asta e limita de jos a ticăloşiei avocăţeşti. Există şi practici mai orto. Vel avocaţii noştri tineri cu ceva cunoştinţe juridice şi de engleză fac speculă cu CEDO. Ei apără acolo pe hoţii mari, bogaţi. Şi se folosesc de calitatea proastă a actului juridic de la noi. E simplu să cîştigi astfel de dosare şi respectiv parale. Încearcă cineva fără bani să se apropie de ei!
Ultima mare fraudă avocăţească pe care am observato eu. În trecere pe lîngă fostul sediu al Comitetului Helsinki am observat schimbarea siglei. Acolo e deja Baroul de avocaţi “Comitetul Helsinki”. Şi nu am dubii: şef e Cîrnaţ-ul livăral, ginerele Urîtu-lui Ştefan.
Iată cum ei sunt deştepţi şi noi proşti!
Şi chiar nu ştiu cum să facem, să-i trimitem la naiba pe aceşti hoţi “în Lege”.

Iurie Ţurcanu

Corupţie pe Aleea Clasicilor

Marţi, Septembrie 13th, 2011

Nu e de mirare, dată find corupţia generalizată din RM. Şi natura acestui fenomen de asemeni nu supotă deşertul, vidul.
O vreme lipsă pe Alee era Kogălniceanu. Dar şi Arghezi. Acum sunt prezenţi, dar pe colateral. Pe Aleea principală, de rînd cu Eminescu şi Puşkin, stă ţeapăn A. Păunescu, zis şi Vieru /în sensul de porc-mascur/. Şi de rînd cu alt Vieru, în alt sens.
Adevărat, Păunescu a avut mare impact asupra moldovenilor. Mulţi epigoni – aici e răul adevărat al porcului. Mulţi l-au şi furat.
Dar şi Arghezi a fost model. A fost şi „împrumutat”. Doar un exemplu de la cenaclul lui Tolea /Lat-în-Şale/. N. Popa ne delecta cu o poezie despre „ultima poezie scrisă cu unghia pe slănină”. Şi Arghezi are ceva asemănător /scris tot cu unghia pe alt suport/ în Flori de mucegai.
Există o părere că anume Arghezi ar fi al doilea după Eminescu. Nu sunt speţ, doar consumator de poezie şi nu comentez. Un accent basaraboian însă se cere: de la o vreme Eminescu este doar în tandem cu Vieru /o mare profanare!/, iar mai recent se configurează un triumvirat prin adaosul celuilalt vier. O profanare peste măsură!!
Este vorbit de bine la noi Liviu Damian. Şi pe bune. A fost o personalitate care a străpuns betonul fostului sistem. Dar monument nu are, fiindcă n-are un lobby la Pimărie şi colhozul zis USM.
Ne putem aştepta la ninuni. Astfel, „poetul-academician” /a la Lupan/ N. Dabija ar putea să-şi revendice, în viaţă fiind, un loc central, chiar pe cel al lu Saşa. Căci, „tupeul mediocrităţilor nu are margini” /iu tsu/.
Ar fi şi suspomenitul A. Lupan o problemă: are dreptul la vreun locuşor? Dar asta nu e problema mea, zău.
Iurie Ţurcanu
PiS. Nici Lupan, nici Păunescu, nici – de trei ori vai, Dabija!!!- nu pot fi scoşi din istorie. Dar îşi au locul lor, foarte modest. Şi nu în itoria - vai! – poeziei.

incultura la vîrf

Duminică, Septembrie 11th, 2011

Ieri la Filarmonică s-a încheiat Concursul internaţional de dirijare. Cu un concert pă dejeaba, dar nici aşa nu au umplut moldovenii sala. Ia să fi fost o bandă de lătrari, umpleau şi balconul. Nu asta e problema însă.
A fost prezent şi Borea Focşa, un fel de Andriuşa / Strîmbeanu — fost ministru adjunct/ mai tînăr. I-a tras şi o cuvîntare, în care a sunat şi aşa sintagmă «de fapt festivalul a trecut mai demult» /nu este reproducerea exactă, din păcate nu am fixato la moment…/. Oricum a fost o dovadă de necunoaştere a limbii de stat.
Doamna prezentatoare stă prost cu spaniola /se iartă/ nu ştie cum se pronunţă Don Juan. Treacă şi asta!
Dar sunt gafe grave, de neînţeles în context internaţional; s-a repetat de mai multe ori «orchestra a muncit». Părerea mea: se munceşte în cîmp, la fermă, uzină. Ceea ce se face pe scena Filarmonicii Naţionale poartă alt nume…
Şi vorba lui Mozart «muzele nu trebuie să transpire!» îmi pare concludentă. /Eu sunt mai tranşant, mai grobian adică: muzele să nu se screamă! Nici miniştrii muzelor, pentru care un «spici» trebuie să fie ceva firesc, fără dureri de cap şi fără sudoare, că nu-i bou, nu trage în plug./

Iaca-aşa.

Iurie Ţurcanu

lapte cu tocmagi

Sâmbătă, Septembrie 10th, 2011

Am şi eu gusturi, pohte chiar. Unele primitive de tot, cum ar fi laptele cu tocmagi. Şi iată ieri mi-am împlinit această pohtă; cei drept cu lapte cu lapşa. Tot bine. Şi consună: lap-te, lap-şa.
Iaka-aşa! Ca să fie şi rîmă.
Şi prin nu ştiu ce asociaţie mi-a venit şi o idée. Una aşa nici originală, nici pro-fundă…Să parafrazez un banc rusesc, că ruşii ăştea au o subcultură de la care şi cultura moldo de vîrf /Iunoş Ţurcanu etc/ suge. Dar şi să-l mai condimentez cu ceva material autohton.
O expun. Cică un pisakeli ciukcea, omologul lui N. Dabija /după formula “ciukcea ne citakeli, ciukcea – pisakeli”/ a întreprins o vizită misionară în Ripablica of /şi iară of-f/ Moldova. Şi cum era firesc a fost găzduit de confratele său Dabija. Acesta i-a făcut cunoştinţă cu kuhnea moldo, inclusiv cu laptele cu tocmagi, care l-a impresionat mult pe distinsul oaspe.
Revenit în tundră ciukcea a purces la proclamarea bunei veşti pentru ciukcii din toată tundra /cum ar zice Laie – de pretutindeni/ : nu ciukcii sunt în topul proştilor lumii, ci moldovenii.
Este ultima descoperire a velantropologului bîkian , poetului-academician şi etc N. Ciobanu, zis Dabija. A primit omul şi titlul de academician de onoare, adică nu honoris cauza, ci tocmai invers. Dar şi premiu de la premierul Filat, de la ţărişoara, deci, de care şi-a bătut joc mulţi ani îm şir. Încearcă să-l contrazici după astea, să afirmi că nu sunt chiar aşa de proşti moldovenii!
Şi iată /continui bancul/, la o întîlnire cu citakelii ciukcea a povestit despre fratele său mai mare Laie şi cum acesta l-a ospătat cu lapte cu tocmagi. O citakele extaziată l-a întrebat cam cu ce s-a asemăna această minune. Cu olenina? Nu-u! etc.
Întrun sfîrşit pisakeliu necititor a declarat solemn:
Cînd mănînci lapte cu tocmagi, ai aceiaşi impressie, ca atunci cînd faci sex. Şi citakelniţa a rămas total satisfăcută, de parcă ar fi mîncat şi ea lapte cu tocmagi şi cu Dabija.
Ha-ha-ha!
Va plăcut?
Iurie Ţurcanu

PiS.Istoria are preistorie. A fost şi Laie al nostru în vizită la fraţii săi ciukci. Şi tot bine l-au primit: cu ţuică de likeni. A făcut şi o poiezioară la temă cu moldoveni, care nu ştiu moldoveneşte. Şi a ajuns cu ea făimos pretutindeni…
PiiS. Încerc şi eu să o fac pă măscăriciul, de nevoie. Fiindcă lucrurile serioase nu au priză pe acest blog, pe Plai în genere.

cu ce început-au corupţia?

Vineri, Septembrie 9th, 2011

Nu de la zero a început; şi socialismul avea corupţia sa specifică.
Şi cei din nomenclatură au aduso în sistemul nou, care nici nume nu are.
Să luăm educaţia. Sistemul sovietic avea şi partea bună, dar către sfîşit se ticăloşise.
Şi o reformă era inevitabilă. Şi ministrul de resort Nicolae Matcaş a pornit cu dreptul.
Sfinţii au făcut însă alt joc. La capitalie au fost fondate faimoasele liicee. Pentru copii dotaţi…cu părinţi bogaţi. Şi cine au devenit managerii acestora? Doamnele dotate…cu soţi influienţi. Dle Costin /zisă şi Gore nam!/, Filip, Timofti etc. Ce a îsemnat asta pentru corpul profesoral? Semnalul că valoarea nu mai valorează, pardon pentru truism. Neformal, accesul la aceste aşezăminte era cu plată şi învăţămîntul la fel. Cu timpul s-au format şi colective pe măsură, nu pe vaprofesionalism fondate ci pe alte criterii /slugărnicie etc/. Profesorii pun note contra plată, iar studiul îl fac mediatorii, tot aceiaşi profesori.
Aşa a fost ticăloşit sistemul liceal. La fel şi cel universitar, dar şi cel preşcolar.
Şi copilaşii /cei dotaţi precum am spus cu părinţi bogaţi/ au mers la studii bune în România şi mai departe. Cei simplu dotaţi au rămas uneori chiar fără studii liceale.
Iaka-aşa!
Iurie Ţurcanu
Va urma
PiS. Titlul se cîntă ca “S cevo nacinaetsea rodina?”. Nu întîmplător!

Armonia din Pleade

Joi, Septembrie 8th, 2011

Aştept cu nerăbdare echinoxul. Nu e vorba de ciorovăielile politrucilor noştri, care vor scoate către acea dată o decizie decisivă pentru soarta Moldovei. Nici de problemele mele de sănătate /voi face nişte teste/.
Nu!!!
De la acea dată vor putea fi contemplate Pleiadele.
Scriu cu două scopuri declarate.
1) Cît suntem de handicpaţi. Nu doar Homer ştia de Pleiade, nu doar civilizaţiile vechi ale Americilor, nu doar vechii evrei, dar şi aborigenii din Australia! Şi strămoşii noştri şi alte civilizaţii rurale cunoşteau ceva astronomie, se ghidau şi de Pleiade.
Mergi la prometeii noşti de la liceul Prometeu, clasa 12 şi te vei mira: cîţi au auzit de Pleiade, sau le-au văzut.
Şi nu e vina lor. Nu se studiază, din cîte ştiu, astronomia în şcoli. Şi lumea e prostită zilnic cu astrologie pe toate posturile, iar astronomia e tăcută la aceleaşi!
2) Şi sub ruşi era un planetariu în capitalie, chiar lîngă KGB. Şi astfel era susţinut interesul pentru această ştiinţă veche şi nouă deopotrivă.
Era şi un bust al marelui vizionar Ţiolcovschi. Unde o fi, la ce gunoişte lo fi aruncat „ai noştri”?
Planetariul a redevenit locaş de cult – normal. Era normal să fie ridicat unul modern, după exemplul Moscovei să zicem. Aşi! La putere au venit în ţărişoară /aşa zic ei în batjocură/ o „pleiadă” de politicieni pragmatici nevoie mare, care nu privesc la Cer, ci la vîrful ghetelor de lac…
Şi primărica actuală tot nu e din stele, ci din butucul unchiului şuler. E un as fals, o şestiorcă de fapt.
Iurie Ţurcanu

PiS. Temă pentru acasă. De unde este luat titlul?

ce noroc să fii armean!

Miercuri, Septembrie 7th, 2011

…întro ţară moldovnească…etc. Cîntec cunoscut.
E fericit Vardanean, proaspăt erou moldovean. De Smirnov a scăpat, de moldoveni va scăpa /dacă nu a scăpat deja/. Aşa şi nu am înţeles: este spigon sau ba? Şi dacă a trădat mai este erou?
Aşa-i la noi – confuzie totală. Cert e că Smirnov ne ajută să naştem /fătăm/ eroi. Toţi din grupul Ilaşcu, care ne-au ajutat să pierdem Transnistria, sunt eroi la ambele maluri, acum Vardanean.
Săracu Cazacu, spion şi el, are şansa nefericită de a mai sta la dubă. Fiindcă-i cazac, moldovean adică. Are însă şi el o şansă /nu e chiar Iadul la Tir! Vezi Dante./. Ne va ferici cu vizita sa preafericitul Kirilă al Moscului şi dacă vor face rudele o “celombită” /de la biti celom, adică să te închini cu capul pînă la podea/, apoi ar putea scăpa de Smirnov. Şi ne vom alege cu un erou nou. Şi vom fi fericiţi.
Şi Filat va încerca pe lîngă Angelika, dar n-are şanse. Ea nu-i autoritate pentru “kneazul igor de Tir”.
Să fie clar: doresc eliberarea Cazacului din toată inima; dar titlul de eroi – nu!
Repet, mare confuzie în zona “de la Nistru pîn-la Prut”. Ţin minte aşa un caz: unul din conbatanţi are numele Cazacioc. Cazacioc a luptat cu cazacii /şi Smirnov e cazac /. Cum să numim această situaţie?
Generalizez: e mare noroc să fii intrus şi să nu-ţi pese de nimic şi să-ţi faci interesu. Şi ce neşansă e să fii moldovean şi să te doară şi să nu poţi face nimic. În Moldova!
Iurie Ţurcanu