alefzero

…DE HALAL ŞI DE HARAM

Am mai multe pretenţii la ARENA.fm. De astă dată m-a supărat barbarul Dumitru Crudu. Oaspele său mai exact — P. Guran. Am ciulit urechia, că e cu mari titluri şi reprezintă la noi cultura română.
Am fost măgulit să-l aud spunînd «cultura este un surogat de spirit». Cam deochiat gramatical, reproduce însă sentinţa mea «Cultura este în cel mai bun caz un surogat al spiritului» /vezi DS-2 pe curaj/. Formularea îmi aparţine, dar ideea putea să-mi fie sugerată de anumite lecturi, H. Hesse, de pildă.
Nu de plagiat însă e vorba, chiar dacă sunt curios să ştiu de unde a luat PG sintagma în cauză.
În contextul barbariei s-a vorbit de cultura clasică elină şi romană şi doca în istorie P. Guran a declarat: «Creştinismul a păstrat cultura clasică greacă…».
E o negligenţă în exprimare, sau o apologie a propriei curţi?
Nu sunt adeptul celeilalte extreme exprimate succint şi tranşant de Frie Nie: «Creştinismul a distrus roada de secole a antichităţii» /apr./
Faptele ce spun? Chiar Faptele apostolilor. Cei convertiţi ardeau cărţile magilor. Dar cine hotăra valoarea lor? Cîte din ele erau cu adevărat de magie şi cîte de matematici sau filosofie? Nu vom şti niciodată.
Secolul 4 a venit cu ororile sale. «Oamenii în negru», călugării adică, au distrus templul de la Eleuzis şi altele /de la M. Eliade citire/. Au incendiat sinagogi şi biblioteci…
Iar la Alexandria, la 415, au linşato pe Hipatia. Femeea care reprezenta atunci şi acolo această moştenire clasică în toată splendoarea sa.
Şi nu se ştie ce ar fi fost cu moştenirea clasică dacă nu o valorificau arabii, care au fost o verigă delegătură între Grecia clasică şi Italia Renascentistă.
Iaka-aşa dnu doca!
Dar şi un duet P-D m-a supărat nespus. M-a îngrijorat mai bine zis. Au căzut dnii de acord că trebuie să se concentreze cultura noastră la cei cu avere. La aşa zisa elită, pe care eu o consider un tizic. /Pentru dl Guran: amestec de paie sau pleavă cu bălegar/.
Cu atît mai mult că am călcat deja în această greblă în perioada 1918-40. Şi s-a ajuns la acea că basarabenii i-au primit pe ruşi ca pe eliberatori.
În paranteze: 7 aprilie 2009 este un nou 22 iunie, ne vom convinge curînd.
Închei cu un halal din toată inima pentru dl ambasador cultural al României:
HALAL, dle!!!
Iurie Ţurcanu

PiS. Şi eu sunt barbar, dar în formula clasică, eminesciană: «străin şi fărdelege». Pă Plai.
PiiS. Şi alţii au aiurit pe acest post. Astfel dl V. Beşleagă, pentru care am tot respectul, îi blamează pe bolşevici pentru faptul de a ne orienta nu spre muncă, ci spre luptă. Să nu fi citit distinsul romancier Moartea lui Fulger?
Pare că omul e căzut din realitate. Nu spun în ce….
Un milion de moldoveni în floarea vîrstei în loc să lupte cu regimurile care s-au succedat, unul mai bun ca altul, au dat bir fugiţii la muncă. Fie în Est, fie în Vest. La cele mai înjositoare joburi în Apus şi la diferite umilinţe în Răsărit.
Şi stimatul V. Beşleagă ne îndeamnă la muncă. Ca boii, capul în pămînt şi vperiod! Spre încotro maestre?
PiiiS. Cu referire la Hipatia eu propun ca anul 415 să fie declarat începutul Evului Mediu în răsărit.
Şi care e anul de final?
Dar, am ieşit noi în acesşti Balcani, cu aceşti gurani, din Evul Mediu?

Este o variaţiune la temă, vor mai urma….
Am luato de la ştirea că popa Vasile a primit un termen de 1,5 ani de puşcărie. Pentru omor din culpă: a înecat un prunc la botez vara trecută.
Nu ştiu cît de original este ritualul. Ştiu că la evreii orto exista îmbăierea ritualică (zilnică), care poate fi considerată un fel de botez.
Dar exista şi circumciziunea, care pare fi chiar de aceiaşi natură cu botezul creştin, chiar dacă pare ceva total deosebit.
La creştini botezul e un nou început, dar şi o întrare în comunitate. La evrei este un semn al apartenenţei la neamul lui Izrael.
Şi dacă de botez te poţi «spăla» la o nevoie, apoi de circumciziune nu mai scapi. Cum zic odesiţii «dve bolişie razniţî».
Botezul pruncilor (de ei e vorba) a fost dintru început obiect controversat . Mă opresc la cazul blajinului Augustin, care a declarat că pruncul nebotezet nimerteşte, în caz de deces direct în iad. /Cazul pruncului înecat de către popa Vasile prezintă o dilemă: nu-i clar dacă a fost botezat de-a binelea./
Şi această părere a sa a fost adoptată ca dogmat. Biserica Catolică duce şi azi greul acestuia şi nu s-a născut încă papa care să o scoată din impas.
De menţionat că botezul se face nu cu voia pruncului; nu o are încă. Este deci un fel de viol.
Revin la caz. Juzii s-au arătat înţelepţi. Au gîndit cam astfel: un boţ mic de aur costă ceva, dar un boţ mare costă mult mai mult. Deci pentru un boţ de lut ( fie şi cu ochi şi etc) doar de cîteva zile nu poţi judeca pe inculpat la 15 ani, 1,5 este un termen rezonabil.
Şi cei de la Mitropolie au procedat înţelept: nu l-au suspendat pe popă. Fiindcă ei ştiu că la juzi (proc., adv.) e ca la popa, nu te duci cu mîna goală. Şi preoteasa — doamnă distinsă - trebuie întreţinută în mod deosebit. Şi copilaşii, care la fel sunt deosebiţi, trebuie nu doar hrăniţi, da hrăniţi bine şi daţi pe la şcoli etc.
Şi în cazul că chiar va fi băgat la puşcărie, el trebuie scos cît mai repede, că nu-i şade bine unei feţe bisericeşti să stea pe aceiaşi nară cu hoţii şi ucigaşii. Chiar dacă…ştişi voi.
Iurie Ţurcanu
PiS. Poate pentru acest caz blajinul avea nevoie de ghilimele…

Primul DS a fost o experienţă, dar, păcatele mele, şi o provocare, prevăzută de scopul acesteia. Deci m-am băgat cu bună ştiinţă în tărîţe, căci recunosc nu-mi displace mîncatul la tărîţe – e folositor uneori…
Voi încerca în continuare să nu ating pe nimeni, nu ştiu dacă e posibil. Prevăd o reacţie ca în bancul cu legendarul jandarm român care-l punea grav în dilemă pe bietul ţăran basarabean:
Mă, ţi-e în c…ot de mine?
Dau astfel nişte teze la subiect, fără mari pretenţii la originalitate. Poate doar în formulări şi compilaţie.
1)Religia (adevărată) este o antropologie în care OMUL este precăutat ca cetăţean ( cu acte în ordine) al Universului şi Eternităţii.
2) Religia, în formele sale fundamentale, a fost un exod din animalitate şi sălbăticie. Un exod din peşteri, o trecere de la turmă la societate.
Astăzi se manifestă un trend învers sub lozinca “Înainte spre înapoi!”.
3)Religiile au stat la baza civilizaţiilor. Profeţii au creat naţiunile, iar politicienii (regii) le-au uzurpat. Mă refer la istoria Izraelului, dar nu numai.
4) Pentru alţii (noi) religia (orto) a fost o pîrghie prin care am fost subjugaţi. De către bulgari, sîrbi, fanarioţi, ukraineni, ruşi întrun final. A fost o zgardă pusă la gîtul nostru de către bulgari, de care ne-au purtat toţi cei menţionaţi. Şi ne mai…
5) Spiritualitatea (cu referire la Europa) a fost o vreme în custodia mănăstirilor. Dar de la o alta (sec 13 aprox.) aceasta a preferat să ocolească mănăstirile şi pustietăţile.
Isus se retrăgea în pustiu pentru o anumită perioadă, dar se întorcea la societate…
6) Eu accept lipsa spiritualităţii prin biserici pe de o parte şi prezenţa ei în societatea secularizată pe de alta.
7) Şi fac discriminare netă între spiritual şi religios. Dar şi între spiritual şi cultural – mare confuzie la acest capitol pă Plai. Pentru mine cultura este în cel mai bun caz un surogat al spiritului. Mă tem să dau exemple…
Chiar în societatea total ateistă există cazuri de manifestări spirituale de anvergură. Voi da doar cazul blocadei Leningradului, în care D. Şostakovici a compus Simfonia a 7, care a fost ulterior şi interpretată acolo şi, presupun, cu casa închisă.
9) Este însă puţin lucru să discriminezi sferele. Omul este (trebuie să fie) un întreg, părtaş la toate. Deci este imperativă tendinţa de armonizare a sferelor; şi aici cea spirituală joacă un rol distinct.
10) Au existat dihotomii false totdeauna. Ştiinţă &Religie de fapt cu sensul de sau-sau, nu de conjuncţie. Azi la modă e trendul unificator, bun în fond, dar şi creator de confuzii. Se repetă temerarele eforturi de a dovedi existenţa lui Dumnezeu, sau inexistenţa Sa. Se crează dumnezei noi, idoli adică, după bunul plac al omului, predispus spre acest viciu fundamental al idolatriei. Dar şi răsturnarea idolilor străini nu e ceva de laudă.
Or, aici e sfera experienţei şi a unei cunoaşteri speciale rezultate din ea. Fără post, credinţă, rugăciune, meditaţie la cele eterne, citirea scripturilor, banalul mers la biserică nu există spiritualitate.
11) Şi nu există spiritualitate fără sacrificiu!
Destul pentru moment.
Iurie Ţurcanu

PiS. M-am oprit nu la 10 sau 12 - numere cosacrate. Vă asigur, în conştiinţă de cauză: şi 11 e un număr bun, remarcabil chiar.

Nu cred în sondajele noastre. Şi nu e vorba de cei care le comandă sau execută. Zăpăciţi sunt respondenţii, fiindcă e zăpăceală /mare!/ în ţară.
Las la o parte procentele de participare, intenţii de vot.
Încrederea în instituţii mi-a atras atenţia.
Cca 80 % de moldoveni consideră biserica demnă de încredere.
Şi presupun că sunt sinceri.
Şi este o situaţie cu totul bizară, exprimată printrun triungi al dragostei, îl preiau dintrun banc de la Radio Armrnia.
El (Măria sa poporul) o iubeşte pe Ea (Biserica ortodocsă a “toată” Moldova), iar Ea – tragodie! – pe Alta ( Biserica orto a “toată” Rusia).
Complicată situaţie, mai dihai ca la radioul citat.
Iurie Ţurcanu

PiS. Ghilimelele la toată Moldova nu le explic. La Rusia: în concepţia lui Kirilă noi suntem parte a Rusiei preapravoslavnice. Şi chiar are dreptate preasfinţitul.

Adică Friedrich von Schiller, mare poet şi dramaturg neamţ, născut la 10 noiembrie.
Data a rămăs neremarcată pă Bîk, inclusiv şi de Laie Daibîja şi ziarul său de buzunar.
Că vorba şi Mihailo Lomonosov, parafrazată pă chineză “se nasc şi pă Plai şileri”. Şi cel mai se dovedeşte, conform foii citate Vieru, adică porcul A. Păunescu. Ăi celălalt Vieru, cuplat cu primul.
Revin la neamţul nostru. Ar fi trebuit să-l pomenim pe două motive, nemaivorbind de faptul că a băut bere la bruderşaft cu însăşi von Goethe.
A scris şi o poezie - Zur Freude /Către firicire/, folosită de van /nu Vanea!/ Beethoven în finalul simfoniei a IX. Iar această simfonie a devenit Imn al UE. Şi noi suntem, se zice, pe traseul spre asest spaţiu…
Al doilea motiv, poate cel de bază: Mi Emi a fost profund influienţat anume de Schiller, mult mai mult decît de Goethe sau altcineva.
Iar acest Mi Emi este fundamentul nostru pe dimensiunea Cultură, dar şi Spirit.
Da, la o adică, avem şi noi varianta Odei bucuriei, suficientă pentru uzul obştesc. Bucuraţi-vă prieteni…
Şi la naiba nemţărimea cu bismarkerii, şilerii şi bethovenii lor!
Iurie Ţurcanu

Prefer să acţionez nu să reacţionez; de astă dată mă scuză circumstanţele. Nu pot să nu reacţionez la multiplele postări antireligioase de pe blog.
O voi face-o pe post de unul cu anumit nivel de educaţie şi pentru unii la fel. Cine nu satisface criteriului nu e dator să continue lecturarea, dar mai ales nu e dator să comenteze.
Nu e pentru ţărănimea care stă prost cu aritmetica; fac aluzie fină la Tolea Ţăran, care nu se ruşinează să declare în public /la publica/ că e corigent la algebră, dar o face pe marele politolog, chiar dacă e corigent şi la politică. Cît face membria sa în PDAM şi consilierea lui Kirilîci!
Dar aşa-i pă Plai: memorie scurtă şi mintea cea mai dă pă urmă. În loc să-i cerem socoteală pentru nişte legături rele, noi căscăm gura la proorocirile sale false, cu greşeli gramaticale, apropo. Şi încă-un apropo: cam cu asta se ocupă şi ceilalţi anal-işti.
Dar am luato razna, revin la temă. Nu mă identific ca religios, sau creştin, sau credincios etc. Cel puţin pentru moment. /Dar am o asemeni identitate./
Repet, voi trata problema dintrun anumit unghi. Cel al civilizaţiei pe care la fel o înţeleg întrun anumit mod.
Cam aşa: civilizaţie a fost şi este acolo unde a existat/tă astronomie /incluzînd şi matematicile/, medicină, economie, oraşe…
Şi Religie! Iarăşi în sensul avut în vedere de mine. Nu bigoterie, închinare la nu ştiu ce etc.
Alt mod de exprimare. Există dimensiunea spirituală. În Univers, dar şi în mine. Şi în tine, cel care te declari antireligios. Şi este libera mea alegere de a mă mişca pe această dimensiune.
Iar în cazul cînd nu voi să o fac este datoria mea de om educat să nu scuip în izvorul din care beau alţii. Chiar şi în cazul cînd aceştea scuipă în izvorul meu!
Revin la blog, la postările de care vorbeam şi la comentariile aferente.
De regulă e vorba despre poziţia unora cu orientare sexuală mai deosebită şi pe care îi supără atitudinea unor oameni ce se declară religioşi, dar de fapt sunt nişte bigoţi. Deci este o reacţie neadecvată la nişte acţiuni la fel.
Personal nu dau în nimeni cu pucioasă şi alte elemente în nimeni, chiar, dacă-i să fiu sincer, nu-i înţelg pe homosexuali. Şi aici mă refer nu la Antoşca, pe care-l înţeleg, deoarece se exprimă omul destul de explicit. E vorba de Lorca, Ceaicovsky, Turing.

Iurie Ţurcanu

PiS. DS — Dimensiunea Spirituală.
PiiS. Am mai spuso cu alte ocazii. Nu suntem datori să facem mecanică cuantică sau topologie. Dar este un semn al lipsei de educaţie în cel mai direct sens al termenului obiceiul de ai crede şi numi năuci pe cei care au interes şi vocaţie pentru astfel de domenii. Aşa-i şi cu sfera religiei.

Am mai folosit titlul; chiar îmi place. Dar azi nu voi vorbi despre pigmei, ci despre implicaţiile populării Plaiului anume cu ei. Vedeţi că-i dau în rimă? Şi nu întîmplător. Voi vorbi despre un rîmător, adică despre un versificator.
Mai la general: despre mediocrităţile care răsar pe bălegarul creat de pigmei şi care “se pretind pe cerul Ţării stele”.
Am deosebita plăcere să vi-l prezint, deci, pe Laie Daibîja. Versificator, dar şi “romancier” /numără cîţi elevi au fost siliţi să-l citească, s-a ajuns la 100000/ de la o vreme. Dar şi doca fără cauze, în afara corigenţei la fizică şi geometrie. Există dovezi scrise /în ziarul LA/ că nu cunoaşte care ar fi viteza luminii. Asta treacă-meargă, dar nu ştie nici lungimea roţii cum se calculează, ceea ce e chiar fantastic!
Dar este fil-olog; de la aceştea nici nu se cere mult /la noi cel puţin!/. Îl auzii ieri la Arena, în reluare. Ce stupidităţi!
Dar şi profanări de-a dreptul. Cît face parafraza lui Isus “ Mă puteţi omorî, dar nu-mi puteţi face nici un rău”?!
Apoi o “înţelepciune” ca răspuns la întrebarea ce este viaţa: viaţa este principalul, viaţa e totul ce înseamnă viaţă. Ca să vezi!
Şi asta în context Dostoievsky care prin Alioşa interoga categoric “Kak, liubiti jizni bolişe cem smîsl ee?!”.
La esenţa vieţii înţeleptul bîkian încă nu ajuns, nici va, fiindcă nu-i este dat. Este sentinţa mea. Irevocabilă.
Ce m-a supărat cel mai mult este acest tupeu cu care el, minciunosul şi geamănul celui mai minciunos dintre plăieşi /în sensul “dă pă Plai/, anume V. Matei-ciuc, vorbeşte despre adevăr. Cît de competent este rezultă din faptul că nu citează adecvat nici din Evanghelia după Ioan /Evanghelia Adevărului/, nici din adeveristul Mi Emi. Că se pretinde doca pot să io iert, dar că o face pă spiritualul – nu. Nu-ţi merge acest trafaret, musiu!
Îşi prezintă şi gaşca. “Marele filosof D. Puric”. Nu măscăriciul Puric, nu marele securist /a semnat conract cu securitatea la 17 ani, “de dragul Basarabiei”!/, ci filosof.
Iaka-aşa!
Închei cu un afurism de-al lui iu tsu inspirat de către Laie. Căderea Luceferilor – deliciul plebei şi bucuria mediocrităţilor.
Mi-am adus aminte şi de o poiezioară, la temă.
Ţi-e scris pe frunte “kîrnăţar”
Iar tu o faci pă vel poetul.
Ia schimbă-ţi nene trafaretul,
Ocupă-ţi locul la grătar!

Iurie Ţurcanu
PiS. Am folosit de două ori trafaret, nu-i mare lucru şi are sens. Fiindcă Laie este o momîe de care sunt agăţate zeci de trafarete. Un Brejnel al Basarabiei, cum ar zice gaşca.

Încerc şi eu să o fac pă şmecheru…
După ce am încercat să demonstrez că vom avea anticipate, de ce nu aşi căuta şi dovezi pentru revers: nu vom avea. Şi se va clarifica chiar din primul tur situaţia.
Astfel voi ieşi profet; fie pe o supoziţie, fie pe alta.
Argumentul meu: imediat după 18 brumar ne va ferici cu o vizită însăşi S. Lavrov.
Asta presupune că la Moscova se ştie că la Chişinău totul va fi OK la data vizitei.
Şi este această presupunere în concordanţă cu anumite zvonuri despre anumite vizite ale liderilor noştri la Moscova.
Pe de altă parte afirm că oricum vom avea alegeri în 2012. Ghici motivaţia!
Iurie Ţurcanu

Motto: Dodo nu-i Godot. Va veni. Să-l aşteptăm cu răbdare.
/iu tsu/

E un praznic continuu pentru gazetari şi -iţe acest timp pînă la 18. Va fi şi după, în dependenţă de rezultat.
Unii au ştiut despre mişcarea /foarte puternică/ a lui Dodo, Godeacu, de pildă.
Eu presupun, nu sunt primul, că o vor cere pe Greceanîi candidat unic. Cine o va vota, cine nu? Asta chiar nu ştie nimeni…
Rămîn la părerea mea, reieşind dintrun minim de informaţii, că vom avea anticipate /deci gazetarii vor triumfa încă mult timp/.
Eu mă bizui pe calcule sigure însă. Astfel este o mare prostie luarea în serios a trafaretelor. PCRM are ca scop nu construirea comunismului întro singură ţară /R. M./. La fel e şi cu celelalte cuibare politice.
Este vorba de două strategii. Una statalistă şi cu orientarea spre est, alta unionist-integristă. Doi vectori, deci. Şi confruntarea este de ordin geostrategic şi F. Rusă lucrează făţiş şi în forţă, iar cei din vest aşa şi aşa, la nivel de birocraţi, care ne fericesc din cînd în cînd cu vizite în trecere la Mosc, sau de la.
Şi dacă vom avea anticipate, apoi nu comuniştii le vor cîştiga. Dar nici livăralii! Vor cîştiga stataliştii, care fac aceste manevre intligente /de presupus cu logistică de import/.
În context mişcarea lui Dodo poate fi interpretată aşa: se va merge spre victoria finală în mai multe coloane. PCRM se va diviza în două după formula parafrazată «dan pricaz emu na levo, ei v druguiu storonu». Va avea un anumit rol coloana PSD şi altele. /De presupus şi nişte alianţe între cei minori/
Nu pot să nu menţionez aici prostia «alor noştri» /eu zic de la o vreme ai voştri/. Au negat din prostie, pardon, aşa branduri ca moldo /în schimbul roma/, a statalităţii /aduceţi-vă aminte cîtă gălăgie s-a făcut: termenul nu este în DEX!/, a SOLUŢIILOR la toate problemele.
Şi iată acum Dodo scoate din tolbă o soluţie şi ne minunăm cu toţii. Ce rezolvă — e o altă întrebare.
Brăndul roma e bun de mers la Bukuresci cu daika; în alegeri ai şanse cu moldo.
Ş.a.m.d.
Repet, e vorba de supoziţii. Dar cei care cred că Dodo e atît de neintelegent şi atît de lipsit de principii morale ca să trădeze oamenii care l-au promovat, este o prostie şi lipsă de moralitate în plus. El nu e Al Tănase, care a mers pe trendul bătătorit al băbacului său. Nu e Godeacu, care după ce s-a săturat de «ghindă», rîmă la rădăcina stejarului. /caută ciuperci de cele delicioase?/.
Iurie Ţurcanu

Ce mai nou în geamahiria noastră?
“Toate-s vechi şi nouă toate” e un răspuns filosofic, neadecvat însă momentului. Au apărut elemente noi, trănduri cum e la modă a se dzice…
Actorii sunt vechi. Aceiaşi Ioni în alţi pantaloni .
1)Evenimentul major, la prima vedere, e raportul cu colţi al lui Zubco. Dar fără urmări. Este în fond un act al spectacolului absurd la care suntem de doi ani spectatori.
2) Un alt act – lepădarea de imunitate a deputaţilor “buni” - e tot de acolo. Şi cu acelaşi efect. Cu aceiaşi lipsă de efect adică.
3)Evenimentul #1 e fixarea datei alegerilor. Folosind limbajul hamletian AIE a întrat în capcană. Şi Voronin dictează: înţelegeri separate etc.
Care va fi finalul? Greu de anticipat.
Scopul? Terfelirea tuturor componentelor AIE şi alegeri anticipate pe acest fon.
4)Dar totul e posibil pă Plai. Şi ne putem alege şi cu vreun băşcan ot Başcalia…
5) Ieşirea în forţă a lui Dodo pare să fie parte a scenariului PCRM, oricum nu aduce nici apă nici grăunţe la moara AIE. Doar pentru gazetari/riţe e un prilej în plus de a pălăvrăji.
Cam asta e în linii mari situaţia din geamahiria moldavă. /Alt termen pentru Republica Română Moldova. La fel de semilunatecă./
Iurie Ţurcanu