Archive for Decembrie, 2011

NOAPTE, CE NOAPTE-NNOPTATĂ!

Joi, Decembrie 29th, 2011

Este o primă reacţie la vestea că Papuc şi Botnari au fost achitaţi.
Era de aşteptat: erau învinuiţi în neglijenţă de serviciu. Adevărul e că au fost grijulii şi au îndeplinit poruncile de mai sus, deci din start nevinovaţi; aşa au şi pledat.
Se va revolta măne toată lumea “bună”, inclusiv pe blog, de această decizie, previzibilă de altfel.
Eu de alţii am grijă. De cei ce au suferit; pe drept, pe nedrept.
Dar mai mult de cei care au benchetuit toate aceste zile şi nopţi. Fiindcă, indiferent de procente, nucleele partidelor bune au repurtat o victorie. Şi după luni de abstenienţă era firesc să facă nişte libaţii. Nu pentru bietul suflet al lui Boboc, care tocmai se lepăda de trupul păcătos. Pentru victorie!
Victoria lor, nu a mea şi a ta, nu a noastră!
Iată o temă temă pentru romane şi piese de teatru, iată adevărata tragodie!
Nu brutalitatera /în parte îndreptăţită / a menţilor, ci ticăloşia ghimpilor, şalarilor, urekeaţilor, teleleilor etc. /citez selectiv în lipsă de informaţii/…
A celora care au chemat la răscoală, dar au venit cu întîrziere pe baricade. Au acţionat neadecvat şi pe motivul că unii erau mahmuri în aceea zi de marţi.
Voi reveni la temă cu anumite precizări şi luare de atitudine la adresa hoitarilor.
iu tsu
PiS. Şi o dată în plus: mizeria massmediei noastre. Nici presă galbenă nu avem, ce să mai vorbim de cea de investigaţie etcv?1!
Nu ştim unde şi cum au benchetuit ai noştri, la asta mă refer.

DECONSPIRAREA LOGICĂ

Joi, Decembrie 29th, 2011

Motto: KGB-ul a fost o secţie a Iadului pe Pămînt.
/iu tsu/

Încep în stil moldo cu o poveste, un motiv, de fapt. Eroului i se porunceşte o faptă grea, peste puteri, iar el se apucă de ceva şi mai greu. Şi i se zice: Ladno, se vede că eşti bravo.
Astfel noi, nefiind în stare să facem deconspirarea am vorbit de lustraţie. Şi dra Raia ot Jurnal a şi făcut lustraţia, de fapt lustruiala.
A fost nedorinţa clasei politice de a cunoaşte adevărul istoric. Ne-au păcălit rău. Au tot vociferat, fără a face ceva.
De referinţă a fost /şi rămîne!/ spusa lui Piotr Kirilîci: dacă facem deconspirarea rămînem fără intelectualitate. Şi l-am crezut, citat. Adevărul: rămînem fără nomenclatură în administraţia publică, învăţămînt etc. Şi grija parlamentului 90 a fost să scape de dosare. Şi au scăpat. Se urzeau planuri de distrugere a dosarelor de la Tiraspol /din spovada lui A. Plugaru la Raia/. A fost şi unul din motivelele declanşării conflictului această dorinţă?
D. Moţpan, agrarianul nekaghebist şi moldovean de treabă, afirma că în parlamentul condus de el «ai noştri» atîta grijă aveau: să nu fie deconspiraţi. Şi este omul credibil.
Gimpii nici atunci, nici acum nu au formulat problema deconspirării. Why?
Dată fiind această nedorinţă a clasei politice, este de datoria societăţii să facă curăţenie. Şi întro anumită măsură e posibil. Însăşi efortul, exerciţiul, aşa le place politicienilor de viţă nouă să se exprime, mai elevat, se merită.
Ideea mea este: deconspirarea logică. În anumite cazuri colaboratorii pot fi calculaţi. Exemplific.
Suspomenitul Kirilîci a colaborat cu regimul? KGB-ul era în subordinea lor, a PCUS, îndeplineau directivele lor.
Nu, el nu a colaborat, el a laborat, el a fost regimul!
Îl linşăm?
Nu! Dar avem puterea de a-l pune la respect. Să nu ne înveţe el de la toate posturile TV şi Radio publice şi private «Cito takoe horoşo…». Avem posibilitatea reală de a nu vota un partid pe lista căruia este fiul său etc.
Este un caz la suprafaţă, repet.
Pentru cazurile comune, mai mici, formulez un criteriu de deconspirare logică, reieşind din informaţia pe care o deţin. Nimic secret, apropo.
Ce ştim despre KGB? Unul eu — puţine lucruri. Tot datorită marilor noştri politicieni, istorici, gazetari.
E bine să ştim că aceste servicii lucrează dur peste tot. CIA, Guantanama…
Încerc să-mi expun poziţia, din păcate nu am coerenţa necesară.
După 1968 centrul a arătat o grijă deosebită faţă de RSSM /binele României — răul Basarabiei, avem multe exemple la temă/. Şi s-a lucrat după modelul standart: şi cu preanikul şi cu nagaika.
Preanikul: s-a modernizat Chişinăul, s-a purces la industrializarea republicii. Dar prenikul a fost nu doar cu miere /medovîi/, a avut şi ceva picături de dohot: migraţia intensivă spre noi, dar şi în sens opus, tot în defavoarea noastră şi faptul că industria a fost plasată preponderent pe malul stîng al Nistrului. Simţim consecinţele azi.
Nagaika a fost în mîna KGB-ulşui. Dar să recunoaştem că nu a fost o teroare adevărată, ca în anii 30. Mai mult ne terorizau psihologic, ne înclinau spre trădare şi ticăloşie. Şi, păcatele noastre, ne-am dovedit slabi de înger.
Presupun eu, a existat un program de triere totală a intelighenţiei basarabene, a potenţilalilor duşmani ai regimului.
Cei din sfera ştinţelor sociale, din presă, conducătorii de top erau vizaţi în primul rînd. Nu aşteptau să te manifestezi cumva; veneau ei la tine şi te palpau. Cum respiri, încotro tragi cu ochiul etc. De aici şi marea masă de turnători. Cel prins cu delictul de a avea anumite păreri, diferite de cea oficială, erau terorizaţi, intimidaţi împinşi la colaborare. O reacţie în lanţ, cu o creştere exponenţială a colaboratorilor.
Fiecare personalitate trebuia compromisă şi ţinută în vizor! Sistemul prin asta, eu zic, era diabolic.
Nu ştiu în ce măsură au realizat acest program, dar succese au avut. Repet nu au fost represaţi oamenii; mai mult şantajaţi, speriaţi etc.
La concret cum se lucra?
1) Dacă mergeai în străinătate trebuia să ai discuţie cu tovarăşii. Îţi aduceau aminte de anii frumoşi ai studenţiei. Te mai întrebau cu ce respira cutare, ce păreri avea despre anumite evenimente, situaţii. Ţi se sugera să bei un pahar cu cutare, să-i dezlegi limba. Fiindcă nu erau suficiente vorbele, declaraţiile de loialitate. Se cereau fapte.
2)Nu te angajai în presă fără a fi bine testat. Dar sistemul era totuşi corupt şi existau excepţii. Cumătrismul de atunci avea valoare pozitivă. Nu în zădar Victor Ilici /Smirnov/ l-a combătut cu atîta vehemenţă.
3) Se foloseau de ticăloşia umană, de anumite apucături, orientări. Homosexualii erau printre primele jertve: exista articol în codul penal, erau puşi în faţa unei mari dileme. Între puşcărie şi colaborare, vorba poetului, alegerea-i uşoară.
4) Aveai o avansare în carieră, deveneai să zicem, şef la o sustructură a GOSPLAN-ului trebuia să te spovedeşti şi să-ţi demonstrezi prin fapte loialitatea.
5) Unii erau «prigoniţi» la Chişinău, dar găseau refugiu bine mersi la Izmail, Cernăuţi chiar şi la Moscova-mîndră capitală.
6) Unii au luat mandat în parlamentiul 90 după un anumit tipic şi ulterior nu au cerut deconspirarea şi în genere nu au făcut nimic ca deputaţi. Şi-au făcut interesele personale.
7) Alţii aveau scris în paşaport la naţionalitate «rumîn». Erau cei mai vulnerabili.
Regimul nu ierta necolaborarea. Cine nu e cu noi, e duşmanul nostru.
8) Cu totul aparte a fost «munca» cu scriitorii. Făuritorii limbii şi literaturii moldo erau şi desfătaţi, dar şi palpaţi iontens. Mulţi dintre ei nu au rezistat.
9)La fel preoţii.
Etc, Etc…
Şi iată propunerea mea. Organizăm un Tribunal Civic şi dacă o persoană întruneşte cel puţin 2 puncte din cele menţionate, atunci este chemat să se desculpeze în public. Dacă refuză, sau nu-şi poate dovedi nevinovăţia se declară vinovat.
Verdictul: a COLABORAT. Evident fără efecte penale, doar morale.
Exemplific. Dna, distinsă în opinia mea, Vitalca Pavlicenca. A lucrat în Cuba, a fost angajată la ATEM întrun post înalt. De ci eu presupun că a colaborat. /Se mai adaugă relaţiile bune cu alt inculpat — Matei-ciuc, dar aici e o poveste întreagă./
Alt exemplu ar fi C. Tănase. Nu are dosar la mine. Din cele publice: a refuzat să se spovedească la Raia, promiţînd că va desfăşura o anchetă în propriul ziar. Nu a făcuto şi societatea nu a băgat în seamă faptul. Fiindcă o asemenea nu există. Suntem o gloată prostită de nişte impostori.
Apropo Raia Lozinska, banală gazetăriţă, a progrsat mult. Cei lustruiţi de ea au milostivito cu prisosinţă.
Ca să fie clar de tot. Nu putem învinui un savant, care la angajarea sa întro funcţie, sau la angajarea la muncă în ţări străine a fost forţat să facă anumite declaraţii. Nu erau ei datori să schimbe situaţia, să lupte cu regimul. Să ne aducem amunte de Galileo Galilei!
Astea sunt ideile mele.
Fac apel la toţi cei care mai au judecată şi poziţie civică să se alăture, să propună alte idei la temă. Dacă nu va avea un răsunet propunerea mea, mă voi retrage cuminte.
Nu sunt eu Heracles, ca să curăţ acest grajd.
Iurie Ţurcanu

PiS. Cehii au primit un afront din partea R. Moldova prin această reprezentare la funeraliile lui Havel. Anume Kirilîci trebuia să fie acolo!

VIORAŞUL

Miercuri, Decembrie 28th, 2011

De fapt Din oraşul . Este colindul meu, practic unicul. Şi mă miră că nu l-am auzit la vreun post de radio. Se repetă acolo multe colinde, unele bune, în temă. Altele – un fel de manele. Reproduc textul aproximativ, poate cineva îl cunoaşte mai bine.
Din oraşul Vifleem
Veniţi boieri şi-ţi vedea
Că s-a născut Mesia.

Mi se naşte, mi se ia
din Fecioara Maria
Şi din rod(b)ul lui Avraam
Izbăvirea lui Adam.

Căci Adam cînd a greşit
Domnul din Rai l-a gonit:
Du-te Adame de la mine
TICĂLOSUL, vai de tine.

Am accentuat ticălosul nu întîmplător. Pentru mine este un termen important, o categorie aşi zice şi-l folosesc des. Inclusiv cu referire la mine, ticălosul.
Şi semnifică /repet pentru mine şi în conformitate cu colinda care m-a marcat/ o autotrădare. Omul îşi ratează Destinul. Nu este demn de ora sa de vîrf.
Cam asta am avut a spune.
La mulţi ani!
Şi stăruiţi-vă să nu fiţi ticăloşi!
Şi cu adevărat naşterea lui Isus înseamnă o oră de vîrf în istoria omenirii.
iu tsu

inaine spre-Apus…

Miercuri, Decembrie 28th, 2011

În frunte cu popa Buburuz
Şi ciuntu Vanea
Daloi nediscriminarea!

Steluţa ne apropie de Euro în mai multe chipuri. De pildă şi printrun dialog cu Papa Basarabiei /şi altor plaiuri/ Pătru.
Mari minuni am auzit din această preasfîntă gură.
Ruşii sunt răi, dar sîrbii şi mai ai naibii! Asta o spune un creştin, un ierarh. Este de fapt o incitare la ură. Şi Popuţa nu obiectează, fiindcă Papa e infailibil, întrun fel iresponsabil.
Şi era cazul. Presupun că Petru a vrut să zică că ruşii sunt războinici, iar sîrbii şi mai. Şi dacă ar fi fost atentă şi competentă, putea să corecteze, să-l scoată din confuzie pă popă.
Mai departe, ca orice papă /şi popă/ a atins problema Legii nediscriminării. Şi călăuzul nostru spre Europa a tăcut iarăşi.
Expun părerea mea, o repet. Rusia este centrul pravoslaviei, o adevărată a treia Româ. Şi românii, rămânînd ortodocşi nu sunt pierduţi pentru Imperiu.
Şi refrenul meu dintrun adevărat imn al românilor.
Transcendere, Românie
Din pravoslavie
Şi ţărănie
Transcendere, Românie!

Se cere un adevărat salt pe orbita europeană, nu doar modernizarea unor instituţii.
Nu Românie Mare, români mari! E un alt refren.
Ruşii lucrează strategic şi nu ştim dacă nu e vorba de întroducerea unui Troian în NATO această aderare a româniei la spaţiul euroatlantic. Este cunoscută eficienţa securităţii române în spionajulprosovietic. Şi nu au murit cekiştii români şi au copii…Şi din pisică ce iese…
De RM ce să mai vorbim? Eorointegrarea rămâne poveste şi slogan electoral.
iu tsu

ÎNCĂ UN GODAC

Marţi, Decembrie 27th, 2011

Matematiceşte vorbind în epsilon-vecinătatea godacului, se află un altul.
Din considerente lesne de înţeles trec la el şi cu asta ies din mahalaua ex-fundaşilor lui Filat.
Cazul e mai complicat. Nu ca concepţie pentru mine, didactic.
Dar e exemplar şi voi încerca să-l elucidez.
Desigur e vorba de Sănduţ Tănase. Tot Filat l-a făcut om. În sensul mare om politic. Precum ceva timp în urmă fra Iura îl ridicase pe Teleleu. Surcica nu sare departe de stamm, vorba neamţului.
Dar aici e vorba de şantaj. Şi aici pentru cei ce mă consideră filatelist fac clarificarea. Este una din gafele lui Filat pe care eu nu i le pot ierta. Dintro sumă de încă cîteva altele, legate, apropo tot de fecioraşi. Kirilă Kirilîci oglî este primul. Înţeleg raţiunile lui Filat; Piotr Kirilîci este cel mai al Moscovei om de pe Plai, deci prin Kirilă premierul are garantate bunele relaţii cu Putin. Spre binele ţării, de altfel.
Cazul ăh Calinka/!/ Vieru. Filat a avut înţelepciunea să-l rezolve în timp util. Repet, înţeleg aceste mişcări, dar nu le accept.
Şi aceste cazuri sunt pe fonul unui set de mişcari corecte; adevărat uneori dure.
A fost o digresiune, revin la subiect. Al Tănase oglî l-a şantajat pe Filat cu dezbinarea partidului, forţîndu-l să-i dee postul de judecător la CC. Din cîte ştiu eu, Sandu a fost avocăţel faimos, nu ştiu dacă a fost şi judecător.
Astfel de la o corupţie am trecut la alta. Cu cei mai bună a doua eu, cetăţeanul prostit, nu înţeleg.
Ştiu una: reforma în justiţie ar trebui să înceapă cu demisia lui Sanduţ.
Părerea mea.
La mulţi ani, dle judecător!
Vei grohăi încă 5 ani.
Dar finalul e tot acelaşi, o să şi cuviţăi odată şi odată. Ăsta-i destinul tuturor godacilor.
iu tsu

PiS. Slavă Domnului, am ieşit, parcă cu bine, din coştireaţă. Cei drept şi fără vreun cîştig.
Vorba înaltă a lui iu tsu: Răsplata pentru Adevăr e Crucea…
PiiS. Pentru Oleg. Îmi pare bine că mai tragui cu ochiul pe blog. Sunt între două cure de chimioterapie şi după cîteva zile de coşmar mă simt bine sub toate aspectele.
PiiiS. Exemplar am zis avîndu-l în vedere pe Laie, care i-a şantajat pe toţi începînd cu ăla urekiatu, care l-a ajutat, presupun, la prihvatizarea ziarului cu tot cu sediu.

GROHĂIALA

Marţi, Decembrie 27th, 2011

Pluguşorul a ajuns la M. Godea. Spre deosebire de Laie aici nu am probleme personale, nu ne cunoaştem. Nu mi-a plăcut de la prima apariţie, de la prima auzire şi vedere. De, am şi eu gusturi.
În această perioadă de regulă pă Plai e mai multă cuviţăială. Sunt sacrificate bietele porcine, îndeosebi godacii. Al nostru scapă de astă dată, dar de Paşte va fi sacrificat la sigur.
Fiindcă, se pare, că anticipatele sunt deja cu probabilitatea 0,9. Iar godeacul se desprinsese de la fundul lui Filat în perspectiva amînării lor la paştele cailor. Şi e clar că nu va mai trece pragul în eventualele alegeri. De aceea şi grohăie în privinţa alegerilor din 16.
Calcul greşit, se mai întîmplă…
Credea că va mai grohăi 3 ani prin parlament şi pe la televiziuni.
Va fi godac şi la Paşte, fiindcă aici nu e vorba de vîrstă, ci de “ves”. Nu va ajunge, sper la 2 chintale.
La mulţi ani şi la mai multă grohăială!
iu tsu

22, 22

Luni, Decembrie 26th, 2011

Nu am reuşit să postez pe 22. O fac azi, cam acelaşi text.
A fost revoluţiune la români . Dar şi la noi a fost ceva în acel an, în aceea zi chiar de 22 decembrie.
Aşteptam cu sufletul la gură deznodămîntul şi cînd s-a anunţat victoria a fost organizat un miting în faţa Catedralei. Cu prezenţa radioului. Au vorbit mulţi, găsind prilej pentru aşi desfăşura flamurele patriotarde. Le-a venit momentul. În final am vorbit şi eu.
Also, zis-au iu tsu: românii au făcut partea lor de revoluţie. Să facem şi noi partea noastră. Şi am chemat la un marş .
A fost unica luare de cuvînt omisă la radio.
A urmat un marş de protest, care a trecut limita obişnuită – Academia. S-a mers pînă la gară. Iniţiativa au preluato tinerii. Veaceslav Ceremuş, Sorin /?/ Bucătaru, alţii, care au fost activi şi pînă la acel moment, au avut dosare etc. Nu-l ţin minte pe Sandu Tănase. Nu l-am cunoscut. Ceea ce nu exclude faptul de a fi participat.
Repet: moldovenii nu au nevoie de istorie. Ei trăiesc cu rîtul în treuca prezentului mizerabil.
De trecutul şi viitorul lor au grijă alţii.
iu tsu

bărbatul-muiere

Luni, Decembrie 26th, 2011

Prodislovie. Am o concepţie a mea, despre tot şi toate. O concepţie hpistă, cred eu. Şi fără pretenţie la originalitate, e articulată de mine pentru uz personal.
Am scris mult despre Adevăr, este tema de bază. Şi nu am putut evita problema Minciunii. Fiindcă merg mînă în mînă. Am şi aici un răspuns. Nu însă şi o soluţie…/Toate soluţiile la Dodo/
Astfel, eu zic că minciuna este invenţia Mumei Eva. Minciuna a fost şi rămîne arma femeii contra brutalităţii masculine. Şi cînd un bărbat minte eu zic că e bărbat-muiere. Mai ales cînd minciuna este vocaţie şi profesie. Un bărbat se realizează prin iteligenţă şi virilitate, nu prin minciună!
La subiect. Am pornit şi eu cu pluguşorul. Şi numaidecît primul pe listă e Laie Daibîja. Chiar dacă ştiu că la apropierea mea şi-a dezlegat potaia de javre. Mă supără cu orice ar spune, dar necrologul ce l-a făcut regretatei Leonida Lari întrece măsura. Pe de altă parte arată faţa adevărată a “poetului” şi “romancierului”, care nu a găsit cuvintele potrivite pentru fenomenul Lari. Halal, “Maestre”!
Ca să vezi, femee-bărbat, hermafrodit adică. Zii, cetitorule aşa unei doamne. Ce-ţi va zice? Mojic etc.
Şi Leonida a fost o veritabilă doamnă. În plus şi poet, spre deosebire de Laie care e doar un versificator de duzină. Şi cu idealuri, spre deosebire de conjucturistul Laie.
În text Laie o face şi pă prostomodernistul, părerea mea: deconstruieşte o strofă din H. Heine, pe care o cunoaştem toţi din istoria de a şaptea:
Locu-i vacant sunt greu rănit în luptă,
Cînd unul cade altul întră-n rînd
Sunt greu rănit, dar arma nu mi-e frîntă
Doar inima, doar inima s-a frînt.
/apr/
Nu cred să o fi făcut conştient, omul stă prost cu memoria. A uitat şi formula pentru lungimea circumferinţei şi pentru viteza luminii, dar şi gramatica…
În final ce să zic?
La mulţi ani bărbate-muie-re a neamului!
Să trăieşti şi să muiereşti, minciuneşti adică!
Cu profundă disconsideraţiune.
iu tsu

DOI BOBOCI…

Miercuri, Decembrie 21st, 2011

… PREPARAŢI A LA GREQUE

IARĂŞI ŞI IARĂŞI ZIUA BLESTEMATĂ – 7 APRILIE.
Pregăteam un material la temă, mai complicat, fiind vorba de o găleată cu apă rece şi criştalină ce intenţionam să o vărs în capul lui Emelea. Nu a celui din poveste, de pă cuptor şi cu şriuca. Ălui al nostru. De pe divan şi cu curcan. Pardon, păun.
Să se trezească la realitate, dacă e ceea ce se pretinde.
Voi să scriu despre eveniment în registrul prostmodernist, poate o voi faceo curînd.
Dar aseară o auzii pe Nataşea, la făbrică. Şi pe Igoraş, care a început să spună ceva foarte important la temă. Gazetăriţa i-a tăiat vorba cu nişte banalităţi, tot la temă. M-a supărat nespus însă altă intervenţie, cea a lui Sandu Grecu. Omul o fiind oleacă regizor, şi livăral şi consilier la Dorică-Frunte mică. Dar nici oleacă politician.
A fost revoluţie, dlor, chiar dacă şi mică. Că la noi totul e fie mic, fie mediocru. Am spus cu altă ocazie ce a fost şi o voi mai spune.
Pentru moment şi pentru grec pă post de regisor iată ce zic. Bobocul ghimpelui a fost tot atît de revoluţionar ca şi cel al turcului (vorba Eminescului). Şi prin analogie: se pricepe Grecu în regie ca şi în politikie.
Şi o lovitură la persoană, că eu sunt Iura, nu Vlad Ţurcanu. Eu nu dau în idei. Eu dau în ticăloşii care profanează, prostituiază ideile, “îşi acoperă cu ele nula”, pe care eu le consider inocente în sfera lor. Celui cu burtă îi dau acolo, celui fără frunte îi dau un bobîrnac anume acolo. Sunt perfid întrun fel, dar virtual numai. Păi iată, părerea mea strict personală: Grecu pare a avea gene / ambiguitate!/ negreceşti şi neromâneşti aidoma multor artişi, mai ales lătrari, dă pă Plai. Şi aceştea o fac pă românii cei mai .Ultimul exemplu e Johnea, un banc viu la tema prostia moldo.
iu tsu

nasc şi la moldova ivani susani

Marţi, Decembrie 20th, 2011

Slavisea tî slavsea Rusi moia…
/M. Glinca, Smerti za ţarea/

Merg în ordine cronologică, şi fără prodislovii.
Pentru ţarul Piotr Kirilîci s-a sacrificat /virtual desigur!/ tot un Ivan. Tov Vanea Gadîrcă. De la venirea acestuia în ţară, ca să facă poreadcă, /prin provocarea de la 10 noiembrie/ acesta i-a fost un valet fidel. Altfel zis fundaş de frunte.
Şi unde a fost şi cînd finalul?
Pe 11 februarie 1990, PMAN, la aşa zisa mare adunare a alegătorilor. Că la titluri /şi numai!/ se pricep.
Au împărţit în acea zi, în public, mandatele frontiştii cu comuniştii. A fost cea mai mare victorie a lui Kirilîci!Sacrifisiul fiind formal, tov Vanea a mai avut ocazia să-şi slujească stăpînul – la 1996.
V Matei-ciuc, anno 1996. S-a “sacrificat” pentru acelaşi ţar, cu altă coroană la acel moment, nu cu secere şi ciocan pe frunte. A mobilizat toată lumea bună, din toate partidele sub conducerea sa, garantînd turul doi în scrutinul electoral, după scenariul lui Lucinschi. Ca să nu scap: fundaşi i-a avut pe Moşanul, Blajinul Cimpoi, Vitalca Pavlicenca.
Cazul mai complex, fra Iura. Recunosc că am avut multă vreme tendinţa de a-l simlifica. Recunosc – am greşit!
Nu ştiu dacă aici o să pot descrie exact fenomenul. Încerc, însă. Pe de o parte s-a sacrificat pentru toţi craii de la răsărit /ca să mai schimb termenii/. În 1996 parcă s-a sacrificat pentru Snegur, dar de fapt l-a răpus. Fără alianţa cu Roşca, chiar dacă Matei-ciuc nu se retrăgea, Snegur ar fi cîştigat din primul tur. Cine I l-a băgat lui Snegur pe Roşca G. Vieru şi tovarăşul său de PSDR A Păunescu. Tot ei l-au compromis grav. L-au ademenit întro beţie, apoi au făcut publică acea destrăbălare. Cînta preşedintele RM: “Şi-am să beau pîn la oghele de răul nevestei mele”.Poate că Mircea Ivanovici este specialist bun în careva domeniu. Dar a fost, desigur şi rămas, politician prost. Şi nu l-au prostit alţii, s-au folosit de prostia sa. Vai nouă cu aşa lideri! Dar fra Iura este şi o adevărată păsărică Foenix. Desigur a contribuit la victoria lui Kirilîci, totuşi eu nu ştiu dacă a făcuto în mod conştient. Doar el ştie. Nu am urmărit relaţiile sale cu acesta. Ce este sigur: a contribuit la căderea sa. Este fra Iura un cristos al Basarabiei, care cum zice Scriptura “…este născut spre căderea şi înălţarea multora în Izrael” /citat aproximativ/.
La 2005 iarăşi sacrificiu, pentru şarul Voronin. De astă dată a fost linşat public, inclusiv de nişte ticăloşi pe care i-a avut fundaşi Tănase etc. dar de la o vreme renaşte din propria cenuşă. Are un discurs destul de coerent, în comparaţie cu cei care nu-l au şi vorbesc azi una, mîne alta.
Şi la final să nu uit un mic detaliu. O mică deosebire între Ivan Susanin-rusul şi ai noştri. Ăla i-a rătăcit pe duşmani prin păduri şi mlaştini spre binele poporului său. “Ai noştri” ne-au rătăcit pe noi prin băltoace şi tufişuri. Spre binele poporului lui Ivan Susanin-rusul.
Iaca-aşa!
Iu tsu
PiS. Au existat şi susănaşi. De pildă cei de la Nedelica. Am încercat să vorbesc cu Seva Cernei. Hai domle să ne amintim de zăpada anului 89, care de fapt nici nu a existat.
Nu, mi-a răspuns. Mi-e ruşine de anul 89.