Archive for Martie, 2012

DEMITUIREA ISTORIEI

Vineri, Martie 30th, 2012

Motto: Lume ce gîndea în mituri…
/Mi Emi/

Istoriografia română a rămas la acest nivel de gîndire în mituri, mituire a istoriei.
Există cîteva mituri fundamentale şi pe ele se axează discursul istoric.
Dau doar două: originea daco-romană şi naşterea poporului român ca ortodox.
Poate pentru cei pierduţi prin Carpaţi sau Apuseni este valabil mitul daco-roman. Pentru un mare procent din populaţia Bucuresciului – nu! Se vede cu ochiul liber şi nu doar în Ferentari. Aici ar fi vorba, în cel mai bun caz, de indo-europeni cu accent pe prima parte a sintagmei.
De menţionat: cei dintre războaie erau mai obiectivi, afirmînd că românii sunt daco-romani de coloratură slavă /cam aşa/.
Naţional-comunismul, reducţionist prin esenţa sa, a declarat: doar daco-romani!
Cu referire la Basarabia – povestea e ca şi cu Bucurescii. Poate şi mai. Toţi aceşti mateiciuci se declară români cu poantă.
iu tsu are şi o poezioară pentru ei. Cam aşa:

Sunt român, român cu poantă
Că-mi port creierii în geantă
Iar în cap – pleavă, puzderii,
Chintesenţă de mizerii.
/ Sursa de inspiraţie - evidentă/
Mai interesant pentru mine e cel de-al doilea mit. Pe motivul că aici se face total abstracţie de datul istoric. Eu mă fundamentez pe Istoria României în date /am uitat de care Giurescu/.
Astfel prin sec 4 teritoriul în cauză era creştinat cu liturghie latină. Atunci au intrat în subconştientul colectiv toţi termenii de bază ai cultului. Presupun că toate cuvintele din Pater noster le avem în limba română. Poate şi cele din Crez şi Liturgie.
În secolul 9 au venit bulgarii peste noi. Ne-au eliberat de nu ţin minte cine. Şi, proaspăt trecuţi la creştinism în ritul bizantin şi cu limba slavonă în cult, ne-au pravoslăvit şi pe noi. După voga timpului – mai mult cu sabia decît cu crucea. Cineva continua să facă serviciul în latină – i se tăia limba, etc. Aşa scrie la istorie, la cronici.
Momentul î-l reproduce şi Kantemir în a sa Descriere… Dar indică greşit data. Şi vorbeşte despre acest moment ca despre începutul barbariei la moldoveni.
Este cu adevărat prima rupere de Apus. Cu grave şi iremediabile consecinţe. În alt limbaj eu zic că e vorba de o zgardă, care ne-a fost pusă la gît de către bulgari şi de care am fost purtaţi şi de sîrbi şi de macedoneni şi de greci…Şi de cine - nu? Azi suntem pe mîna ruşilor. Şi vom mai fi încă. Fiindcă ne place să fim aşa: pe de o parte latini, pă de alta – pravoslavnici. Şi o facem pe originalii. Cine mai este aşa?
Iurie Ţurcanu

PiS. Cu referinţă la coloratura slavă. Lucrurile s-au schimbat şi azi pare mai valabilă zisa lui iu tsu despre romii care dau culoare României.
PiiS. Apropo, români şi punctum Mi Emi formulează în contextul discuţiilor sterile proliferate de Şcoala Ardeleană: Daci sau romani? Şi voia să zică: cetăţeni ai României, deci români, indiferent de rădăcini.
PiiiS. Aveam demult programat materialul, sub altă formă şi titlu. Am fost impus la această variantă de o postare a lui Anton. Una care e un surf total. De exemplu: acceptarea practicilor precreştine nu este un argument la temă. Şi aici e motiv de fală: am integrat, dlor, tradiţia populară în creştinismul nostru original…

RUŞII ĂŞTEA…

Joi, Martie 29th, 2012

…mărinimoşi, nevoie mare.
Ne-au făcut ripablică; mai întîi una mică /RASSM/, apoi una mai mare RSSM. Apoi ne-au dat independenţă în 1991, că dacă era să ne-o luăm noi, apoi era ca cu unirea/integrarea.
Adevărat, ne-au belit oleacă la 1992, provocîndu-ne la un război nedrept, pe care l-am pierdut lamentabil.
Acuma vin peste noi în mod clasic cu preanicul şi nagaika. L-au numit pe D. Rogozin reprezentat al preşedintelui FR la Tiraspol, dar ulterior şi copreşedinte al forumului economic moldo-rus.
Totui OK. Ca la 1800 şi ceva cînd stăpîn în zonă era Kiselev. Şi Regulamentul Organic cu care ia fericit pe români a fost, se zice, un pas spre unire.
Aşa şi Rogozin uneşte maluri de Nistru, un guvernator comun, cum s-ar zice.
Lască-i bine, vorba maestrului I. Druţă. Ca şi Putină şi Bordiuja şi mulţi alţii de la Mosk, Rogozin e d-al nostru, din rogoz. /Vorba poetului, ghici care: O, bovină răcoare-a rogozului!/ .
La modul serios s-au apucat ruşii vîrtos de noi. Încă o răsturnare a previziunilor mele: eu mă aşteptam la un atac contra Ukrainei. Au ei grijă şi de haholi îi şantajează cu gazul, cu caşcavalul, dar mai ales cu Krimeea, se coace ceva acolo.
Are interes F Rusă să se clarifice cu frontiera de est: să o stabilească pe Prut. Dar vorbeşte în limbajul păcii — rezolvarea diferendului transnistrean. Desigur se va face în favoarea lor, fiindcă ei o vor face.
Poziţia Apusului este ambiguă, ca totdeauna: să nu ne grăbim, să nu acceptăm orice soluţie. Pe de altă parte nu ne dau voie în UE fără soluţionarea conflictului.
Mare dilemă pentru mintea moldoveanului!
Ce este clar: nici guvernarea AIE, n-are interesul să rezolve. Două motive. Primul: ar trebui să facă concesii, ce le-ar şifona imaginea în alegeri. Doi: integrarea republicii ar duce la sporirea electoratului statalist.
Încă un preanik, proaspăt: Onişceno dă liber vinului moldo pe piaţa rusă. Evident, este o mişcare politică, dar nu numai: piaţa lor e inundată de producţie contrafăcută, în raport cu care vinurile noastre sunt de leac.
Iaka-aşa!
Iurie Ţurcanu

PiS. Mi-a venit şi o idee poetică la culegerea acestui material, să traduc pă moldo Hora Unirii. Am reuşit cu primele 2 versurri:
Hai să dăm labă cu labă
Cei cu inima moldavă!
……………………………..

HAPPY END?

Joi, Martie 22nd, 2012

Un final fericit. Asta a fost percepţia multora, nu şi a mea. Alegerea preşedintelui a invalidat pentru moment profeţiile mele “amare”: anticipate, o primăvară roşie etc. Dar profeţiile oricum se împlinesc, mai devreme ori mai tîrziu.
Speriaţi de iminenţa ieşirii de la guvernare /de la treuca bugetului mai ales/ “ai noştri” au făcut un efort şi au pus lucrurile întro anumită ordine.
Preşedintele se declară aie-ist, deci nu vor fi probleme.
Iar protestele opoziţiei, oricît de numeroase şi organizate, nu vor putea da jos guvernarea. Că poliţia şi SÎS-ul “e cu noi”.
Astfel întrăm în rutină şi banalitate pentru doi ani şi ceva. Alegeri oricum vor fi şi erodarea celora din alianţă va continua, ducînd la un rezultat electoral mizer. Neafectat va rămîne Ghimpu, cu electoratul său inflexibil, echivalent celui procomunist. Aşa era votat şi fra Iura pînă la o vreme. Filat în primul rînd va plăti preţul tovărăşiei cu Ghimpu.
Pe de altă parte “ vihri vrajdebnîe veiut nad nami”, din miază-noapte. Kremlinul îşi arată nemăsurata grijă faţă de noi; ultima dovadă e numirea lui D. Rogozin pe post de reprezentant al lui Medvedev în Transnistria. Un detaliu: suntem puşi la pachet cu Osetia de Sud şi Abhazia. Tonkii namiok, vorba rusului.
Eu rămîn cu amărăciunea mea: nici o integrare fără soluţionarea diferendumului transnistrean nu există în principiu. Lucru imposibil însă fără bunăvoinţa Kremlinului. Şi nimeni nu-i va putea constînge pe ruşi să cedeze, să părăsească zona. Şi cine de dragul moldovenilor zăpăciţi, care nu prea ştiu ce vor, va risca un conflict cu Rusia?
Patrlamentul, ca să vezi - la cererea Godea-cului, va avea o şedinţă închisă/!/ la temă. Declaraţii vor urma cu duiumul. Nu şi soluţii. Cel cu soluţiile e călare pe alt vector.
Răspund la întrebarea din titlu: moldo end, un final tipic moldo, cu lăsarea problemelor de bază pentru la “sfîntu aşteaptă”. Şi cu vicleşuguri bizantine de prost gust. /Pentru nările mai rafinate ale europenilor/
Vom aştepta, că altceva ce putem face?

Iurie Ţurcanu

PiS. Iar ghimpele din primărie anunţă salubrizare generală pentru 31. Fac şi eu apel la una în spaţiul politic. În versuri, că aşa percep mai bine moldovenii.
Foaie verde, păpuşoi –
Livăralii la gunoi!

Foaie verde, cardamon –
Toţi ghimpii la tomberon!
Cu ei şi şalarii, hadîrcii, urîţii şi tot felul de kîrnaţi.
Vorbesc în cunoştinţă de cauză, sunt gunoier cu experienţă.

KOLHOZNICU ANAL-IST

Sâmbătă, Martie 17th, 2012

Adică Ţăranu, fiindcă o vreme, la noi, termenii au avut acelaşi sens. Şi – o coincidenţă – omul mai e şi doca în colhozuri.
De la o vreme vel anal-ist, omniprezent. Are şi firmă. Şi nu că ar vorbi rău; ca majoritatea celor din tagmă şi-a însuşit terminologia, o posedă destul de bine. Şi limba o posedă. Unele bîlbîieli cu articolele posesive, dar e o boală comună.
L-am prins însă zilele astea cu o gravă gafă. Totuşi, neologismele astea! Dar fără ele nu e culoare în discurs. Astfel, cu referire la AIE, el vorbea despre anumite lupte intestinale. Popular asta s-ar numi ghiuruiala maţelor, specifică postului mai mare sau mai mic. A vrut omul să zică, desigur, intestine. Dar astea-s păcate mici, le iartă şi popa şi publicul.
Care-i pretenţia mea la dl în cauză. Toate predicţiile, căci cu asta se ocupă tagma, nu au valoare. Eu vreau să aud de la politicianul Kolhoznicu ceva original. Ceva care la sigur că cunoaşte, inclusiv lucruri inedite. Facem abstracţie de perioada kolhoznică şi-l interogăm în următoarele dosare.
1) A fost la Moscova. Îmi pare că tocmai în perioada războiului. Are ceva de spus?
2) A fost consilierul lui Kirilîci. Nu ne-ar putea informa cumva despre regimul Lucinschi, premărgătorul direct al celui Voronin. Şi care l-a întrecut pe acesta în anumite privinţe, în cinism, de pildă.
3) Şi, cel mai grav. A fost unul din liderii agrarienilor. Şi aşteptăm de la el - este de formaţie istoric, nu? - ceva de genul Kratkii kurs istorii PDAM. Este ceva foarte necesar, findcă se speculează mult la adresa acesstei formaţiuni paradoxale întrun fel: un amalgam de naivitate, şiretenie, dar şi hihgteh politic.
Asta ar trebui să-i cerem. Asta în loc de ai asculta şi accepta banalităţile cu care ne agresează zilnic.
Dar, prostia moldo, ca oricare alta, de altfel, e fără margini.
Şi vorba lui iu tsu: nu poţi fi prost pă degeaba; trebuie cumva să plăteşti.
Iurie Ţurcanu

PiS. Observaţi: nu-i cerem socoteală nici pentru trecutul colhoznic, nici pentru cel kaghebist, agrarian etc.
Să fie om, să ne informeze şi pe noi, curioasele pisici…

VICTORIE!

Vineri, Martie 16th, 2012

Victorie? Pentru cine? Pentru AIE la general, dar în speţă pentru livărali. Acest aspect mă supără, dar mă conformez. La o adică ce îmi rămîne să fac? Voi încerca să rezolv cu dl N. Timofti o problemă personală pe care Lupu nici a vrut să o ia în seamă.
Este o victorie şi a tagmei juzilor — cea mai coruptă şi mamă a corupţiei în RM.
Este bine că preşedintele nou ales e conştient de starea justiţiei, cunoaşte anumite lucruri pe interior şi poate că va face ceva pozitiv.
Este N. Timofti un preşedinte bun? După ce postul a fost deţinut de Mişu, oricine ar putea pretinde la el.
Nu are un discurs… Asta se rezolvă. Exemplul lui fra Iura, care la 88 doar atîta ştia — să înjure ruseşte. Azi îl vedem cu un mesaj destul de coerent, care ar putea să prindă adepţi pe viitor.
Cum rămîne Dodo? Este salvator azi pentru RM, dar nu se ştie cum va reacţiona alegătorul de stînga la această manevră a sa. Şi are o mică incoerenţă. A promis pe de o parte că va purcede la extragerea ghimpelui din primărie, pe de alta a votat rămînerea livăralilor ghimpaţi la guvernare. Nu e problema mea — se va descurrca, va găsi soluţie.
Am trecut prin centrul inundat de mentură şi sisură…
Chiar există pericol real de tulburări necontrolate? Cum vor menaja comuniştii înfrîngerea de moment? Se vor mobiliza, sau demoraliza? Iarăşi nu e problema mea, dar aşa sunt eu curioasă.
O precizare. Mai puţin important este cine a fost N. Timofti. Ce va deveni este esenţial. Este «la vîrsta de rigoare», vorba poetului, cu o experienţă solidă profesională şi un anume grad de integritate.
Să sperăm că va fi la înălţimea postului şi chiar peste. Dar şi societatea trebuie să-l monitorizeze, să-i ceară soluţionarea anumitor probleme /Transbnistria, 7 aprilie, etc/.

Iurie Ţurcanu

JONEA NU E PERFECT

Joi, Martie 15th, 2012

De fapt nu o spune despre sine, ci ne propovăduieşte nouă, celor mulţi şi, de presupus, proşti.
Ca să fie clar dintru început. Eu mă ţin de porunca biblică: Fiţi perfecţi /desăvîrşiţi/ precum tatăl vostru ceresc este…
Şi întrun anumit sens sunt perfect. Chiar dacă am fost şi eu atins de acest curent de gîndire antiperfecţionist. Cunosc o poezie de Andree Malreaux la temă. Cu îndemnul final de a nu tinde spre perfecţiune, i-am putea supăra pe zei. E apanajul lor şi s-ar putea supăra. Iar mînia zeilor – Dumnezeu să ne ferească de ea!
Dar şi Mi Emi în Împărat şi proletar. Ţineţi minte? …idea neferice-a perfecţiei umane…Dar acolo găsim pe lîngă multe adevăruri şi ceva propogandă de anumit soi. Şi la o adică e ideea proletarului nu a poetului.
Cunosc şi spusa unui muzician rus /Başmet?/: nu împiedicaţi oamenii să tindă spre perfecţiune; oricum nu o vor atinge.
Oricum problema e veche, de cînd lumea. Tot de atunci şi soluţiile.
Trebuie propovăduită antiperfecţiunea printre români /moldo?
Nu desigur: ei sunt aşa din testicule. Şi ar fi normal să-i corijăm niţel, nu să-i întărim în idea că aşa e bine. Să fii mic şi de nimic. Mediocru în cel mai bun caz. Exemplu de seviciu – N. Dabija, marea noastră mediocritate.
Mă rezumez. Au făcut românii pomană lui Ghimpu &co o staţie radio. Şi ne convinge prin intermedioul lui aproape zilnic să fim de nimic, români adevăraţi adică.
Închei cu crezul meu: Condiţia umană trebuie depăşită!
Cea română/moldo cu atît mai mult!
Şi pentru asta trebuie să lucrăm nu pentru consolidarea unei psihologii perimate, care ne-a fost inoculată secole în şir.

Iurie Ţurcanu

TEMĂ PENTRU ACASĂ

Miercuri, Martie 14th, 2012

Pentru Laie Daibija. La geometrie. De fapt pentru toată clasa, redacţia adică, care la 15 ianurie 2006 făcea dovada handicapului de milenii la geometrie, dînd o formulă aiurită pentru lungimea circumferinţei. În unităţi pătrate, astfel că îi putem felicita cu descoperirea roţii pătrate.
Treacă, meargă,cu lume needucată pe Plai te ciocneşti la tot pasul.
Şi la o adică fil-ologului Laie nu ar fi corect să-i cerem cunoştinţe în geometrie. Asta dacă insul nu s-ar pretinde vîrful intelegenţiei moldo!
Şi aiureala de top: adevărul formulei, scoase nu înţeleg de unde, este legat de adevărul istoric legat de pactul Molotov- Ribbentrop.
Dacă politicienii, poeţii etc nu pot să se exprime în limbajul propriu profesiei lor, de ce se bagă în tărîţa matematică, care e mai dificil de asimilat?!
Are probleme doca Laie /şi nu în fil-ologie ci tehnică/ şi cu fizica. Mai mulţi ani în urma da valoarea diminuată de una mie ori a vitezei luminii.
Mai rău: am dovezi în scris, cu semnătura personală a lui Laie, că omul e corigent şi la română, a la Minulescu, dle.
Dar şi la bunăcuviinţă…
Şi modestie…
Şi integritate…
Şi aşa mai departe.

Iurie Ţurcanu

PiS. Am prinso şi pe dra Borzin Aurica cu păcatul implicării neautorizate în geometrie. Am şi postat.
PiiS. După “descoperirile” în fizică poezia La steaua trebuie modificată: …Şi milioane de ani …. Şi va fi deja cu autor dublu Dabija-Eminescu.
PiiiS. Azi e ziua numărului pi /3.14/.

VINERI, 16

Miercuri, Martie 14th, 2012

Bine că nu e 13…
Dar, în afara oricăror superstiţii, eu sunt tulburat. Ce va fi /nu va fi/?
Chiar nu ştiu la ce să mă aştept, ce e mai bine pentru mine personal. Cu dl Timofti m-am ciocnit de 2 ori. O dată mi-a satisfăcut cererea /1989/, altă dată /2005/ mi-a respins una mai importantă. Unu la unu cum s-ar zice.
Dar interesul comun mai presus de toate!
A pierdut candidatul mult şi prin faptul că a fost prezentat anume de Ghimpu. Şi nu altfel, decît unsul lui Dumnezeu pentru RM… Mai ştii? Dar eu ştiu la sigur că dl Timofti are conexiuni cu livăralii, este parţial omul lor. Mai rău /pentru mine, dar şi ţară/ - probabil că a primit Ghimpu garanţii că vor rămîne la guvernare încă 2 ani. Să mai sugă Tolea Şalaru din buget pentru sine şi casa partidului. Suge-l-ar şerpii, vorba cîntecului popular romesc.
Ce va face Dodo? Fetele din echipa sa. Vor vota un canditdat cu influienţe livărale? Greu de crezut, dar RM e ţara ninunilor… Şi din alte tabere pot apărea voturi negative; nu e exclus ca dl Timofte să fi călcat cuiva pe bătătură. Şi la noi asta nu se uita!/ Am în vedere obida personală, că de principii şi valori, ce să mai vorbim?/
Şi ce va urma în cazul alegerii preşedintelui? Se vor ogoi comuniştii? Greu de crezut iarăşi.
Şi eu şi toată lumea îşi doreşte o stabilitate, nu de cimitir desigur. Să fie condiţii pentru rezolvarea problemelor particulare şi sociale. Să apară un orizont clar.
Am temeri că nu vom avea acest deziderat adus la împlinire. Sunt forţe care doresc agravarea situaţiei cu încercarea unor soluţii geopolitice. Repet: scenariul 7 aprilie nua fost închis…
Răbdare, deci!
Ce va fi, va fi!
Iurie Ţurcanu

TIMPENII

Marţi, Martie 13th, 2012

Tîmpenii de fapt, dar cu i fiindcă sunt de la Timpul.
Este o temă curentă pentru mine, anume rolul străinilor în viaţa noastră politică şi socială.
Suntem o zonă cu diverse influienţe; am admis să fie aşa. Şi ne-am lăsat de propria voinţă. E mai comod. Vinovaţi sunt Putină e şi el d-al nostru!/, careva Baghirov, yankeii, evreii, etc. Iar noi — inocenţi.
Şi în poitică ne sprijinim şi sperăm la ce vor vace alţii cum vor evolua.
Mari speranţe se pun în căderea Rusiei şi toţi «cei drepţi» d la noi fac descrieri aiurite a stării de acolo. Desigur şi Teleleu.
Este ce este la Mosc şi Piter, dar în rest - «glubinca», se bucură «maestrul» de mizeria din vecini.
Uitînd că din aceasta ţîşnesc din cînd în cînd un Esenin, un Şukşin, un Gagarin…
De parcă noi nu am avea fundătură. De parcă România nu ar avea! /Şi se numeşte la ei delicat — România profundă, cu accent pe partea bună./
Este o diferenţă, adevărat, între aceste fundături: a ruşilor e mai adîncă. Precum şi piscurile lor sunt mai înalte. În cazul Rusiei diapazonul este larg de tot. Este specificul acestui vecin «zameceatelinîi» cum ar zice Edita Pieha. « Russkaya duşa» se laudă ruşii cu aceste dimensiuni hipertrofiate din punctul nostru de vedere.
Şi profeţiile apocaliptice la adresa Rusiei nu se adeveresc.nu se vor adeveri nici pentru perioada ce urmează, 20-100 de ani. Ţara e în continuă criză de la Ivan Calita încoace. Crizele secolului 20 au fost foarte grave. În primul război au căzut trei imperii, cel rus a fost salvat de către bolşevicii care l-au metamorfozat în Imperiul Sovietic. Imperiu care a cunoscut o slavă mai mare ca cea a imperiului clasic şi la care se revine azi. Acesta pare a fi dezideratul lui Putină.
Revin la noi. Ce facem? Aşteptăm să cadă ruşii şi să vină yankeii? Sau românii sau nemţii?
Sau ne luăm soarta în mîni şi purcedem la crearea «altei sorţi».
A devenit clar pentru toată lumea: oligarhii de la putere nu vor de fapt integrarea în UE. Pe ei îi aranjează starea tulbure şi nedefinită de acum. Afacerile lor sunt tenebre şi neconcurente. Şi ei sunt un rahat ridicat pe torentul acesta mizerabil, reieşit din criza de moment a Imperiului.
Şi trebuia wikileaxul să intervină pentru a înţelege situaţia!
Este încă un exemplu la temă, încă o lecţie pe care desigur că nu o vom însuşio; nu există predispoziţie la aşa ceva.
Ce se va face cu noi în timpul apropiat?
Vom trăi şi vom vedea. Asta în loc să trăim şi să ne facem un viitor al nostru!
Iurie Ţurcanu
PiS. În temă ar fi şi poiezioara de iu tsu ce urmează:

Imnul rahaţilor
Foaie verde, ceva-n at
Bine e să fii rahat!

Ce s-ar întîmpla în viaţă
Tu rămîi la suprafaţă.

Orice s-ar tîmpla în ţară
Nu te-atinge, nu te doare!

LEONIDA LARI

Luni, Martie 12th, 2012

In memoriam, cum s-ar zice, dar nu e tocmai aşa. Nu este un lautatus, poate chiar ceva contrar.
Mă tot pregătesc de multă vreme, aşteptam nişte revelaţii, puteau fi şi nişte materiale la temă în presa noastră. Nu a fost să fie. Şi deoarece nu mai pot tărăgăna voi face un text ordinar.
La 8 martie am decis să fac materialul. Motivul? La aşa dată în 1989 Leonida Lari a organizat unul din cele mai mari manifestaţii neautorizate. Sloganul principal, în afara celor comune cu limbă şi alfabet, a fost “ ATEM nu dezinforma!”. Nu era ceva nou eu lansasem sloganul “ ATEM – agenţie de dezinformare”. Asta pe motivul că agenţia da informaţie schimonosită despre MEN şi situaţia reală din Moldova. De ce aceste detalii? Subşefă la ATEM era la acea vreme dna Vitalca P. Deci la momentul 1989 ea era de cealaltă parte a baricadei. Şi a sărit din lacul lui Angheli direct în puţul lui Matei-ciuc.
Se vehiculează mult rolul de deşteptători al scriitorilor, a Leonidei inclusiv. Eu eram deştept înaintea lor, dar totuşi am fost atins pe la sfîrşitul lui 88 de un ciclu de poezii semnate LL. Printre ele – Spulber ş.a. Am făcut o scrisoare de încurajare, inclusiv cu ideea de a scrie un Carmen Seculare. Mi-a răspuns redactorul /era vorba de Femeea Moldovei/, A. Ciocanu se pare, cu mulţămiri şi promisiunea că mă va ferici dna cu o poezie.
Am susţinuto pe LL în campania electorală 1989. împotriva unui fanfaron – Tolea Şalaru, care îndrăznea să-i facă concurenţă. Şi de acolo e vrajba între noi. Dar nu numai.
Ţin minte momentul august 1989, cînd eu mă porneam întrun marş pro Marea Adunare Naţională. Sfatul Frontului mi-a aprobat iniţiativa /datorită dlui Vasile Nedelciuc mai ales/, dar pe de altă parte a lucrat contra proiectului. În consecinţă m-am ales cu o ratare de proporţii. Iată Leonida a încercat să mă tempereze la acel moment. Mai ales că eram cu un cancer la buza de jos. Şi mai cu cale era să lupt pentru o cuvîntărică pe 27 august.
Unul din momentele principale. Am discutat cu dna LL articolul dumneaei despre Basarabia. Aveam poziţii diferite. Iată ce afirma LL: Problema Basarabiei se va rezolva nu la Chişinău sau Mosc, ci la Bucureşti. Eu eram cu teza: Suntem în stare să ne făurim destinull. Teză la care am rămas, cu anumite precizări şi corecţii. Cît o priveşte pe Leonida ea s-a convins, probabil, de contrariul tezei sale. Pe post de parlamentar a văzut cît de mare este dezinteresul clasei politice de la Bucureşti, dar şi a poporului român, pentru noi.
Am fost pe poziţii diferite în februarie 90. Era ţărişoara în febră electorală şi mulţi se temeau, precum era şi firesc, de provocări. Şi în consecinţă toţi erau contra manifestaţiilor care mai continuau, dar nu mai erau ca cele din 89. Şi iată a ieşit şi Leonida Lari, în tandem cu Ion C. Ciobanu, cu declaraţii contra “mitinguleţelor”.
Pe 9 iulie 91 publicasem un material în Sovietskaya Moldavia / că ziarele “noastre” mă refuzau/ cu o analiză destul de amplă a situaţiei, cu critici la adresa tuturor “alor noştri”. Leonida, care era de asemeni în conflict deschis cu uniii din ei, mi-a apreciat truda. Şi iată că la un miez de noapte, sau trecut de el, m-a sunat cu propunerea să fac un material pentru Glasul. Am îndeplinit comanda. Dar în ziua cînd am dus materialul la redacţie nu am putut să vorbim. Avea la recepţie un român. Foarte vajnic. LL se pregătea pentru traseul bucureştean. Am zis aşa, fiindcă întrun final al activităţii sale poitice acolo, a fost terfelită rău. Numită traseistă în diverse sensuri etc. A fost marea dramă a ei, pierderea unei iluzii, a unui ideal. O situaţie comparabilă cu cea a sărmanului Mihai /Eminescu/, rătăcit şi el o vreme prin Bucuresci. /Materialul aşa şi nu a văzut lumina zilei./
Era firesc şi previzibil acest final. Leonida a fost un adevărat poet, dar nu a avut vocaţia politică, care presupune şi arta compromisului. Şi astfel de oameni, ajunşi în politică, se pierd.
Ne-am întîlnit la Bucureşti prin 2001-03. Am înţeles atunci o dată în plus ruperea dînsei de realitate. Era convinsă în anumite lucruri şi total neatentă la părerea altora. În ultima noastră discuţie m-am plîns de faptul că mi se refuză statutul de refugiat /în baza unor înţelegeri secrete moldo-române/. Ce mi-a răspuns? Avem proiect de hotărîre în Parlament în privinţa măririi îndemnizaţiei pentru refugiaţi… Or, problema mea era cu totul alta, şi avea datoria să ştie că există acel act ticălos de neacceptare reciprocă a refugiaţilor.
Am amintito pe Leonida Lari aşa cum am văzuto eu. Spre deosebire de alţii, care în viaţă au tot marginalizato, iar la mormînt au vărsat lacrimi de crocodil, eu am menţionat momente reale.
Două exemple de neadecdvare. N. Negru scria la momentul morţii poetului că s-a culcat Llîn faţa tancurilor. Eu de aşa ceva nu ştiu…
N. Dabija a avut grijă să o minimalizeze ca poet. Reproduc declaraţia criticulu Gh. Mazilu. Acesta a realizat un amplu studiu despre poezia LL, dar redactorul L&A a avut grijă să-l scurteze şi deformeze. Concurenţa cu colegii de generaţie a fost grija permanentă a versificatorului şi bărbatului-muiere N. Ciobanu, zis Daibîja.
Prea am întinso. Punctum.
Şi dacă poate scrie cineva mai bine la temă voi fi foarte bucuros, chiar mulţămitor.
Eu mi-am făcut boierescul, dar recunosc, nu la nivelul cuvenit.
Iurie Ţurcanu