Archive for Aprilie, 2012

ROGOZIN A PLECAT…

Joi, Aprilie 19th, 2012

Şi unii ce se pretind analişti /unul Ostap susţinut la radio kiş de V. Ţurcanu/ afirmă că în 3 săptămîni vom uita de el. Este Rogozin cu rădăcini moldo / de la rogoz/, dar nu este un adevărat moldo, adică inconsecvent şi uituc.
Îşi va duce la “bun” sfîrşit misiunea.
La sigur e vorba de un atac viguros la adresa noastră. Şi care e reacţia guvernării? Minciună în primul rînd: mai bine de o lună presa a vorbit doar de calitatea de reprezentant a sa la Tir. Cine l-a chemat, că nu a venit aşa fără chemare?
Desigur ministrul economiei, omologul său în comisia respectivă.
Ce a făcut? Nu Paştele. Probabil a pregătit summitul de la Viena. Dar nu numai. Ia încurajat pe transnistreni – matuşca Rossia nu i-a uitat.
Este, repet, un atac deschis la adresa noastră, scopul final e înţeles de toţi – federalizarea. Au obţinut şi prima victorie – egalitatea părţilor. Şi vor insista la adoptarea unui plan gen Cozac chiar anu acesta. Şi dacă nu vom accepta ne vor şantaja cu recunoaşterea indepentenţei PMR în Dumă. Etc…
Pe de altă parte nu noi suntem miza. Suntem doar un plaţdarm pentru ofensiva contra Ucrainei la care se va purcede după alegerile din toamnă de la ei.
Ne vor blestema haholii poate, dar poate că-şi vor aduce aminte că la 1992 ei au fost contra noastră. Naţionaliştii lor au luptat la Bender şi în alte părţi.
Revin la berbecii noştri, din alianţă: ce vor face?
Chiar nu ştiu.
Doar atît pot să presupun: îşi vor dovedi o dată în plus berbecia.
Pe de altă parte, ceilalţi, tot “d-ai noştri” /Şelin &co/ vor pregăti referendumul pro EA-soiuz..
Das ist. Şi nu e vina mea că descriu asemeni scenarii…

Iurie Ţurcanu

îngereata-okteabreata

Marţi, Aprilie 17th, 2012

Motto: Suntem veseli şi de-o seamă/ Octombrei pe toţi ne chiamă.
/cîntecelul octombreilor/

Mitropolia moldo se modernizează; probabil că e ordin de la centru, de la Putină-vodă.
Ouă, se pare de dinozaur, închistrate în toate culorile curcubeului /simbolul homo per exelence/. Frumos! Şi le place moldo, mai ales encilor să stea între ouă, să se fotografieze. Şi printre ele uneori/adeseori mai găseşti vreun cîrnăcior /cioi poate/, crenvuşti; alteori te alegi cu ceva mici…
Dar cel mai mult m-au impresionat îngerii, cei de pe planul doi, nu cei care fîlfîe aripile. Cei cu stea în piept, cu pentagramă mai exact. A cui să fie ideea? Dar dacă era stea cu 6 colţuri tot deranja. Iar cea cu 7… nu voi trece la geometrie. Bigotimea ar fi preferat cu opt.
Cum înţeleg eu, este vorba de octombrei; iar la anul, cei demni, vor fi cu insigna VLKSM, iar peste alţii – cu buleţel de partid, evident care.
Lască-i bine! Principalul că turma e mulţămită deplin. Că în loc să-ţi frîngi gîtul ca să contempli Cerul mai bine te holbezi la ouă de dinozaur, şi îngeri-octombrei, visezi la cîrnaţi adevăraţi, vii.
Iurie Ţurcanu

COLIBA LUI MOŞ TOMA

Marţi, Aprilie 17th, 2012

Am citit cîndva o carte cu asemeni titlu; am vizionat şi o bucată de film despre autoare…
De fapt am în vedere cortul lui Jonea Onoje din faţa cabinetului prim-ministrului Filat. Las la o parte poftele neîntemeiate ale insului obraznic. Şi a celuilalt colibar – Gheorghe. Nu pun la îndoială însă dreptul la un domiciliu stabil pentru orice cetăţean al RM. Mai vechi sau mai nou. Şi dreptul lor de a milita pentru drepturi la fel e în afara oricăror îndoieli.
Dar libertatea lui Jonea are şi limită, e ştiută care. La fel şi dreptul său se termină acolo unde începe al meu. Nici Jonea nici Gheorghe nu înţeleg acest lucru.
Este dreptul lor de a cere, dar nu au dreptul să ocupe spaţiul public. Şi un mm pătrar din acest spaţiu îmi aparţine mie, ca cetăţean al urbei.
Şi iată vine un Gh. de la Căuşeni şi un Jo, naiba ştie de unde, şi-şi pun şatra pe mm meu pătrat.
Şi guvernul şi primăria nu i-au măsurile de rigoare: că la noi e libertate şi democraţie.
Exemplu cum se procedează acolo unde aceste categorii nu sunt abstracţii, în SUA de pildă. Cum s-a procedat cu ocupanţii de spaţiu public sau privat acolo?
Aceste colibe în PMAN sunt o dovadă a lipsei interesului pentru drepturile ctăţenilor, o impotenţă a guvernanţilor de a rezolva o banală problemă.
Ca gunoier cu stagiu o spun pă şleau: este vorba de nişte gunoaie în centrul politic al ţării, care trebuie înlăturate.
Dreptul de a protesta în piaţă nu presupune şi cel de a pune mîna pe spaţiul de acolo, care este al meu, al tău, al tuturora. Nu a luhttp://www.zenwalk.org/i Jonea şi Gheorghe!
Şi este un loc sfînt pentru mine şi alţii care au ieşit la protestele din 88-89. Şi se profanează acum cu binecuvîntarea guvernanţilor de paie, tizic mai exact.
Şi o observaţie pentru HP. Însăşi esenţa ONG-ului permite dreptul la opinie a oricărei persoane, deci şi a celor în cauză. Ei nu trebuie însă încurajaţi. Să li se lămurească că au limite.

Iurie Ţurcanu
PiS. Sunt scîrbit de faptul că anume eu trebuie să mă ocup de salubrizare. Destinul, probabil, vocaţia. Nu sunt însă pă post de măscărici, lucrurile au luat o întorsătură serioasă.
PiiS. Apropo, Jonea nu doarme nici în cort, nici în copacul din preajmă şi ziua îşi face interesele. La sărbători şi Gheorghe a lipsit: se distrează omul, ca tot creştinul. Iar şatra îşi face lucrarea…

rîmătorul

Vineri, Aprilie 13th, 2012

Iulea Filip are demult dosar la mine. Nu că l-aşi urmări intenţionat; îmi iese cu deşertul deseori. Mai ales de cînd e mare mahăr la Radio Kiş.
Aseară am înregistrat ultima picătură. Ca să vezi Arturo Schopenhauer a devenit austriac! Ulterior îl prinsesem că nu are idee de limba engleză. Şi e fil-olog, ar putea să ştie măcar atîta lucru că englezii ăia pronunţă anapoda, că made se citeşte cam aşa: măid.
Şi acest om semicult ne învaţă cultură. Ne aiureşte cu discursurile lui Bogza despre electrificarea satelor de parcă noi nu avem un A Lupan la temă!
Periculos e că se bagă în sufletele tinere, după modelul vierean. Şi mai trage acolo pe un Ianoş Ţurcanu, care-i pur şi simplu un hoţ de rime; fură de unde se nimereşte, inclusiv din bogata subcultură rusă.
La o adică şi activitatea “politică” a lui Iulea este controversată. Desigur e “d-al nostru”. Şi a ştiut să pună mîna pe Departamentul cultură a Primăriei şi să-şi facă interesele: soţia directoare de liceu, ca şi soţia primarului etc.
Proiectul Trei iezi mai ales, despre care nu mai aud să se vorbească, pare a fi o mare băşcălie, dar nu am date, nu fac eu investigaţii.
În schimb Iulea e mare rîmător, versificator adică. Cît face torentul de fîţîială din coadă din poezioara despre cartea bună!
Scîrbă, scîrbă, scîrbă.
Iurie Ţurcanu

PiS. Scriu Iulea, fiindcă Iulian nu sună bine pentru urechea mea. Iulius ar fi corect.
PiiS. O poezioară de iu tsu mi se pare în temă.
Poetul mulţumit de cîte-s sub soare şi lună

Porcul rîmă, eu fac rimă
Bine este pentru porc
Pentru mine este bine!
E şi o clarificare a titlului.
PiiiS. “Îmi iese cu deşertul…”. Sunt supersuperstiţios: mă supără trecerea cu deşertul şi pă din urmă… Şi pe din alte părţi, nu doar pe dinainte.

NEGRUL PÎCĂLIT DE-O EDUŢĂ

Joi, Aprilie 12th, 2012

S-a făcut mult caz de “revoluţia twitter”, s-a scris şi un op, unul din autori fiind N. Negru ot Jurnal.
Şi cînd s-a dovedit că Mărăriţa, liderul acestei revoluţii, este kioke rea, NN încearcă să se spele de miopie. Dar revoluţie trebuie să rămînă şi se declară una morală. Din puţul Mărăriţei în lacul Alianţei, cum s-ar zice.
E încă şi mai aiurit. Cine a fost moral în acele zile? Mentura? Opoziţia care aştepta ca copiii să le scoată castane din cele 2 mari focuri? Amorală a fost opoziţia în corpore, dar există o ierarhie a ticăloşiilor din acele zile. O voi faceo, dar aştept nominalizări pentru Topul ticăloşilor.
Gazetărimea, care tot aştepta ceva? Scribimea? Etc.
Toţi ar fi vrut să fie o schimbare, nu au pus însă osul la bătaie. Inclusiv Nicolae N, dar şi N. Dabija care aştepta finalul revoluţiei cu un spici despre căderea comunismului, care să-l bage în istoria românilor de pretutindeni. Dar şi mulţi alţii care au ratat momentul. Ca şi toată masa de protestatari care nu prea şi-au dat seama ce fac.
Sunt supărat pe NN şi pe motivul că a trebuitr să-i citesc editorialul de marţi. Or, eu am grijă de ochi, să nu-i obosesc cu fleacuri.
Astfel vorbeşte NN de două scenarii. Da, în sensul de unul al guvernării elaborat în detalii şi cu perspective strategice şi altul al opoziţiei, care s-ar putea mai lesne defini ca o lipsă a oricărui scenariu. Gîndire primitivă, suburbană, ca la Coloniţa. Vor ieşi mulţi tineri, poliţia va da în ei, sînge, cadavre… Şi în consecinţă - noi victorioşi în lupta cu comuniştii.
Setea de libertate la tineri şi nu numai. Ba! Libertinajul este termenul potrivit. Neînţelegerea faptului că nu poţi da în poliţie, nu poţi vandaliza clădiri publice fără a da socoteala. Acel gust al moldoveanului pentru “pe degeaba”.
Altă aiureală: Voronin a reacţionat cu teroarea din comisariate, căzut în dezechilibru.
Ba! Teroarea a fost în scenariu: o lecţie românilor, care a fost însuşită la 90%. Nu-s chiar aşa proşti moldovenii precum crede un Dabija şi alţii! Lecţiile bune, cu aplicaţii practice, le prind din prima. Şi altă “revoluţie” pă dreapta nu se mai poate realiza în următoarele cîteva decenii. Pe stînga – da.
Are însă şi unele afirmaţii corecte NN, dar neaccentuate satisfăcător. Are dreptate: scenariul este unul geopolitic, cu scopul expres de instalare a frontierei, de fapt a cortinei de fier, la Prut. Este o prioritate a administraţiei lui Putină, precum reiese din recentele evenimente legate de Rogozin, Negoiţă etc.
Şi are dreptate NN vorbind de semnele de întrebare. Zic şi eu: de unde s-a luat popa Metaniahu, individ cu mai multe cetăţenii /ca şi Nataşea!/? Cine naiba l-a găsit şi ni l-a adus să ne facă el revoluţie? Şi cît de proşti suntem că am acceptat astfel de oferte, serviciile unor revoluţionari ambulanţi.
Şi o încheie NN aiurit de tot: “la 7 aprilie a fost ceva primăvăratec: luminos, înălţător, măreţ”.
Halal, Nicolae!
A fost, una peste alta, vorba celebrului în Baas-Arabia Dungaciu; ticăloşie peste prostie. Asta pe de o parte. Pe cealaltă? Nu e problema mea.
Iurie Ţurcanu

PiS. În genere nu-mi place să reacţionez. Am făcuto “de dragul” javrelor care îmi critică poziţia mea la temă fără argumente, nu observă însă absurdul total din “presa bună”. Şi liberă şi etc.
PiiS. Credeam că Mărăriţa a şi demisionat după scandalul de proporţii. Aşi! Am auzito iar la fabrica. Cu nişte noutăţi şocante, pentru mine cel puţin. Filat şi Plahotniuc sunt deja druji. E bine, dacă e în vederea operaţiei de extragere a ghimpelui. Altfel e o practică scîrboasă moldo. Exprimată şi întrun cîntecel: “ Ne certăm/ Ca să ne-mpăcăm…”.
Mi-am uitat notiţele acasă, aşa că voi reveni cu anumite precizări. Dar închei şi eu curînd tema, că deja e 12. şi vine Paştele, apoi Rogozin, apoi maiul…. Iar despre eveniment vom mai vorbi în celălalt aprilie, la anu.
Cu topul voi încheia, fiindă l-am promis.

SACRIFICAREA EZILOR

Miercuri, Aprilie 11th, 2012

Lucru normal – e săptămîna patimilor. Pentru bietele făpturi nevinovate.
Fiind data de 7 aprilie, cei din AIE au încercat să producă impresia unor progrese în dosarul respectiv.
Filmuleţul anonim a dat prilej de dispută în toate părţile şi lumea a rămas parţial satisfăcută. Iar soluţia – pă la anu şi sfîntu-aşteaptă. /Mă miră cum este aprobat unanim aproape că anonimatul la noi./
Dar s-ar întrezări şi alte scopuri, dată fiind originea evreiască a lui Tcaciuc, dar şi cetăţenia izraielită a Nataşei.
Este logic să răstorni carul comunist cu pîrghia antisemită. Aşa pare. Şi modelul a mai fost în acţiune.
Iată ce au făcut jidovii! Şi populaţia cu apucături vechi antisemite se va lepăda de Voronin, din suita căruia este Marik. “Logica” pare a fi scoasă din cracul livăral.
Şi merge dacă se dovedeşte că e vinovat omul; am în vedere o sentinţă irevocabilă în dosar. Dar nu se va ajunge la asta, părerea mea.
Să fiu clar înţeles: desigur e vorba de scenariu întocmit la Moscova. Dar l-au realizat alţii – specialiştii locali, nu careva Nataşea, Marik şi Edik. Baghirov şi ceilalţi sunt ţapi ispăşitori şi de cealaltă parte. Scopul lor era să încălcească urmele. Şi au reuşit. Desigur, Marc ştia ce trebuia să ştie şi a făcut ceea ce trebuia să facă, a fost parte a scenariului /probabil, nu am dovezi/. Nu el însă este capul conspiraţiei.
Procurorul general afirmă că dosarul e gata la 60%. Sunt curios cum calculează ei procentele fără a fi ajuns la un final. Fiindcă pot exista surprize de tot felul…
Şi colaborez cele spuse cu faptul că procuratura e a PD-ului şi a fost cumpărată de la Urekiatu cu mulţi dulăi. Şi în loc să-l investigăm pe acesta /şi pe alte motive/ noi i-am dat puterea ca el să-i controleze pe alţii. Alt lup la stînă.
Am scris asta pentru a nu scrie altceva – Topul ticăloşilor. Desigur la tema dată. Dar nu voi scăpa,va trebui să o fac. Şi, în încercarea de mă feri de cei cu interesu, încep cu un concurs: daţi-vă cu părerea, faceţi nominalizări. Dar nu începeţi cu menţii, de la ei se cere mai puţin, fiindcă mai puţin le-a fost dat.

Iurie Ţurcanu

de la existenţă la devenire

Luni, Aprilie 9th, 2012

Motto: În orice zi te pomeneşti la o poartă nouă.
/ Heraclit, tradus în limbajul Plaiului cu Boy de iu tsu/
Este titlul unei monografii a laureatului Nobel Ilya Prigogine, dar am putea zice, că şi unul din sloganurile fundamentale ale mişcării New Age.
Amintesc că sec 20 pînă către anii 70 a fost dominat de existenţialism cu expresia de vîrf în opul To have or to be. Desigur opţiunea era pentru a fi în cadrul acestui sistem filosofic.
Dar nimic nu e nou sub soare, mai ales în acest domeniu, al filosofiei.
Pledoaria pentru to be o putem găsi şi la Socrate, dar mai ales la stoici.
La fel şi cu devenirea: la greci a fost Haraclit, în Orient Buddha, poate şi Lao Tse. Modernitatea a ajuns însă la idee pe căile întortochiate ale ştiinţei /mecanica cuantică, termodinamica, altele/.
Simplu şi popular: Este important ce devenim, nu ceea ce suntem la moment. Pentru mine conceptul este unul de lucru nu de meditaţie sau filosofare. Astfel eu am spus cu referire la preşedintele N. Timofti: important este nu ceea ce a fost, dar ce va deveni.
La fel şi în istorie. Trebuie să cunoaştem trecutul, dar mai ales să ni-l asumăm. Dar şi mai important este să ne construim un viitor, să devenim. Şi între acestea /istorie şi viitor/ este Prezentul – Patria vieţii /de la Mi Emi cetire/.
Idei legate de concept.
În germană verbul respectiv /werden/ este auxiliar de rînd cu sein şi haben, deci este mai vehiculat, mai familiar. Concluzia mea pur subiectivă: germana rămîne a fi limba filosofiei. Se face ştiinţă,filosofie etc şi în engleză, deci nu mai e vorba de “limba torgaşilor”, dar totuşi germana e mai adecvată domeniului filosofiei.
Tema e de fapt o digresiune de la cea de bază a mea pentru moment: Condiţia Umană. Tema devenirii e corelată întrun mod evident cu cea a depăşirii.
Are iu tsu şi un imn la temă, de astă dată la modul serios.

Imnul devenirii
A fi înseamnă-a fi în devenire -
Mereu acelaşi şi mereu un altul,
Vecin cu Hăul şi Înaltul…
A fi înseamnă-a fi în devenire!
Etc, am uitat celelalte strofe.
Das ist pe ziua de azi.
Iurie Ţurcanu

ROGOZ-INUL ISTA…

Duminică, Aprilie 8th, 2012

Mare antihrist! Ia să stee omul acasă, să facă creştineşte şi a doua zi de Paşte şi a trea şi toată săptămîna luminată şi Paştele Blajinilor! Dar şi să le permită altora să prăznuiască în voie, să nu le strice sărbătoarea.
Nu, se porneşte Miky la drum. În revizie prin ambele gubernii , cea de la Tir şi cea de la Kiş.
Asta-i prima impresie. Dar poate că greşesc?! Poate vine omul să-şi ciocnească ouăle cu cei din AIE, să-i tragă un guleai mai deosebit, exotic, prin faimoasele noastre beciuri, pe la restaurantele oligarhilor-deputaţi. Poate va rămîne satisfăcut deplin şi s-a milostivi de noi şi a pune o vorbă bună pentru noi la Împărăţie, personal lui Putină. Cine ştie?
Apoi alt guleai la Tir cu Kvint dar şi cu vizite pe la locurile gloriei militare /a.1992/.
Oricum, uneşte malurile de Nistru, că la asta a fost chemat.
La sigur că va fi primit bine, împărăteşte, de către guvernare. Iar populul? Va picheta moldo de viţă nouă Johnea, care, apropo, şi-a schimbat culoarea. Cea politică am în vedetre: e deja verde buratec.
În încheiere: Dobro pojalovati, gospodin gubernator!

Iurie Ţurcanu

PiS. Am înţeles că ne vine gospodinul Rogoz-in în vizită pe 16-17 aprilie – asta-i tema.

CONDIŢIA UMANĂ /1/

Sâmbătă, Aprilie 7th, 2012

Motto: Condiţia umană trtebuie depăşită!
/?/

Variaţiuni la temă de fapt.
A fost uşor să-i prind pe unii d-ai noştri, care au folosit termenul /Bogatu etc/, cu oca mică. Cu totul altceva e să definec pozitiv obiectul. Mi-am dat seama că este imposibil.
Termenul are mai multe sensuri, nu le voi discuta, voi veni cu înţelegerea mea. Fără pretenţii la originalitate.
Surselele: Eminescu, Buddha şi alţii pe măsură.
Voi începe cu al nostru. Mi Emi vorbeşte despre CU în mai multe poezii. Chiar în Împărat şi proletar, care rămîne o operă de valoare, fiindcă nu este o poezie politică sau filosofică, ci pur şi simplu o poezie bună în care este şi una şi alta şi altele.
Dar în special în Muşatin şi ursitoarele: « Tot ce e om se naşte şi se-ngroapă…». « Dar e-mpărat, dar cetitor în stele/ A lor vieţi sunt pururi tot aceleaşi…».
Astea sunt primele asproximaţii a CU. Naşterea şi moartea. Aici apare şi prima confuzie: unii mor pînă la naştere.
Asta mă face să afirm că, în fond, CU nu există. Au venit alte exemple pe măsura precizării în termeni. Adevărat, că şi femeia este om, dar condiţia feminină se deosebeşte de cea masculină. Şi cu toate modele prăpastia nu va dispare: nu vor naşte şi alăpta bărbaţii.
Şi condiţia femeii musulmane e diferită de cea a femeii occidentale.
Cad astfel în individualism: fiecare cu condiţia sa. Dar dacă facem anumite abstracţii /de gen etc/, apoi ajungem la anumite clasificări, de care am şi vorbit /condiţia bărbatului etc/. Şi la limită - Condiţia Umană.
Mai mult: condiţia nu doar individuală, ci şi în timp. Suntem părtaşi la o serie de condiţii. Şi aici revine ideea depăşirii. Şi maxima din mottou ar trebui parafrazată: depăşeşte-ţi condiţia curentă. Limbajul macanici cuantice ar fi potrivit. Prin acumularea unui cuantum de energie omul poate sări de pe orbita dată /condiţia actuală/ pe o alta. Aici apar şi pericolele: omul poate cădea în hăul dintre orbite. E unul din cercurile Iadului pe Pămînt. Şi mai periculos e să sai de pe o orbită stabilă în neant, în afara sistemului.
Aici sunt sub incidenţa lui H. Hesse: Transcendere! Spre tot mai sus, fiindcă pentru asta am fost creaţi. Nu pentru lîncezire întrun anumit mediu confortabil, întro anumită condiţie.
Şi pe această cale avem mari obstacole. Această depăşire continuă ne înstrăinează de «lume» şi e mare tentativa căderii în mizantropie, în dispreţ pentru omul comun, pentru cel ce se ţine morţiş de condiţia sa oricît de mizerabilă ar fi. / Tot de la Mi Emi cetire./
Buddha dă soluţia compasiunii. Isus cea a iertării pe motivul că « nu ştiu ce fac». Deci obstacolul poate fi evitat dar se cere efort, sacrificiu întrun final.
Şi ultimul punct din variaţiune: depăşirea se face pe Dimensiunea Spirituală. Pentru unii aceasta există dintru început /religiile deduse din mozaism/, pentru alţii este o construcţie /yoga etc/.
Închei cu o chemare, un alt echivalent al motto-ului:
DO NOT BE COMMON! Pă moldo: părăseşte turma, nu fi comun! /Influenţă rusă, Puşkin, care zicea: Ovţî stadeatsea, livî hodeat odni./
Iurie Ţurcanu

TEZE APRILIENE

Vineri, Aprilie 6th, 2012

Adevărul despre 7aprilie…
Dar este el solicitat cu adfevărat? Desigur nu.. politicienii îşi coc turtele lor la acele incendii, de-a dreptul fascinante: două bastilii la distanţa doar de cîţiva metri.
Îşi fac din “adevărurile” lor slogane, scripeţi pentru răsturnarea oponenţilor.
A fost scăpat /dar nu pe pustii/ edul Baghirov şi acu sunt invocaţi ţapul Tcaciuk şi căprioara Nataşea Morari /aceasta a şi dat denumirea evenimentului: revoluţie de mărar. Putea fi şi de pătrungică…
Lipsa opiniei publice se face simţită, cea a adevăratei massmedia – la fel. Nu doar cei de la NIT /sireacii, au fost căluşaţi/ au poziţie partinică.
Şi astfel unicul adevăr este ascuns. Mă repet: în linii mari se conoaşte ce a fost în acel april 7. Mai prost stăm cu detaliile. Şi nu putem răspunde la întrebarea de rutină: Cine-i vinovatul?
Dar şi o alta : A fost bine ceea ce a fost? De fapt ce a fost în fond?
Doreşte publicul cunoaşterea adevărului?
Dau un exemplu. De individ cu anumită educaţie, unul Igor Kelbosu. Eu am redat adevărul “în mare” la temă. Şi insul, în loc să-l înţeleagă, să încerce, mă împroaşcă cu noroi. Mă latră, apărîndu-şi stăpînii livărali şi cîrnăţari.
Mă învinuieşte că aşi pune macaroane pe urechi… Eu nu produc astfel de paste, nici lapşa. Eu am de a face cu spaghetti. Mai lungi decît cele italiene.
Îmi reproşează că nu-l incriminez pe Filat, chiar dacă eu am spuso clar: toată opoziţia de atunci este culpabilă. Am auzit că Filat are alibi, a fost convocat pentru acea zi la Procuratură. Dar nu este el omul-partid, puteau să se prezinte la manifestaţie şi spă conducă corect masele alţi lideri. Aici e lipsa de informaţie, cu bună ştiinţă şi rea voinţă. Cine şi cînd s-a prezentat la “revoluţie”. Est6e un paradox sau pur şi simplu un fapt aiurit: liderii au întîrziat la revoluţia pe care au declanşato. Şi culpe este diferită: una e vina Lupu-lui, alta a Ghimpelui şi alta a Filat-ului.
Dorică este cel ma vinovat. Şi nupentru că nu a cerut poliţiei să facă ordine. Trebuia să se prezinte la locul faptei. Cu prestigiul /nemeritat de altfel/ ar fi putut să oprească tinerii de la acţiuni incorecte, să dee manifestaţiei un caracter paşnic. Asta ar fi fost o victorie. În aşa caz s-ar putea vorbi de o revoluţie.
Culpa în cazul liderilor AIE, din unghiul meu, este mai mult morală. S-au dovedit a fi nişte ticăloşi ordinari. Ca să fie clar: toţi! /Eu folosesc termenul întrun mod special, vezi Vioraşul, un material mai vechi./
Răspunsul meu la ce a fost. A fost un amestec de prostie şi ticăloşie moldo de care au beneficiat stataliştii.
Şi ca să fie clar: a fost doar începutul unui scenariu, a cărui final este compromiterea ideii euro. Acest lucru scapă anal-iştilor noştri.
Şi isarăşi livăralii ăştea cu simbolistica lor. Peste piatra din PMAN au pus altă aiureală: Ziua libertăţii. Repet : corect ar fi A prostiei şi ticăloşiei moldo.
Părerea mea.
Iurie Ţurcanu

PiS. Kelbosul citat mai sus insistă asupra ideii rev Twitter. “Argumentul”? A fost blocată informaţia /internetul, telefonia mobilă/. Adevărat, dar ce are asta cu revoluţia T.? Blocajul a avut drept scop stoparea coordonării acţiunilor, a informării internaţionale. “Revoluţia” a fost pregătită în mod clasic: s-a făcut propogandă cu mult înainte. Tîmpul număra zilele pînă la “căderea comunismului” cu referire la data de 7.
PiiS. Koroce şi pă moldo: s praznicicom!