IU TSU GAZETARUL

La 16 ani purtam titlul de jurnalist, după filmul cu acest titlu, pe care, apropo, nu l-am vizionat.
Dar nu am visat vreo dată la această profesie. De nevoie însă am practicato, absolut neprofesionist.
În aprilie-mai 1988 am publicat în L&A un material întru susţinerea limbii de stat, pentru predarea la toate nivelurile în l.română. Imediat mi-a sunat cineva, care mi-a spus doar că a verificat dacă «eu sunt acela». Clar de unde era.
Ulterior am făcut un material bun, exhaustiv în problemă, pe care dl Grăjdieru şi dna Corai / la Făclia/ l-au lăudat, dar mi-au spus deschis că nu-l pot publica. Mi-au sugerat să-l citesc la cenaclul Mateevici, ceea ce am şi făcut. Dar Tolea mi-a tăiat microfonul atunci cînd am ajuns la tema bisericii şi am repetat spusa lui Cantemir, precum că cu trecerea la ortodocsie a început barbaria în principate.
Tot aşa am propus un material la L&A, pe care Ion Caţavencu, pardon, Caţaveică l-a tot redactat…
Mai mulţi au scris despre mine la Făclia, L&A. Şi-au făcut şi în acest mod carieră.
Cînd au luat ai noştri puterea au pus mîna nu doar pe bănci etc /modelul cunoscut/, dar au privatizat şi presa. Ai noştri au devenit mai ceva ca soţia Cezarului, în afara oricăror suspiciuni, nemaivorbind de critică.
Am avut două publicaţii la Molodeji Moldavii. Prima, de fapt un iterviu cu Nikita Balaşov, un adevărat profesionist cu titlul «Suntem în stare să ne asumăm destinul. /în rusă suna altfel, dar ăsta-i sensul. Altul cu referire la planul lui Soljeniţîn, cu accent pe latura religioasă: declinul Rusiei sub aspect spiritual a început mult mai devreme: la 1720.
În 91 am făcut o analiză a situaţiei dă pă Plai. Am încercat să o public în Sfatul Ţării. V. Reniţă, adjunct se pare /dar lucra şi la Veceernii Kişinev/ m-a tot purtat cu promisiuni.
Astfel am fost nevoit să merg la Sovetskaia Moldavia, care au tradus textul şi l-au publicat pe 8 iulie. În aceiaşi zi am avut pogrom la domiciliu. Îi vizam pe Hadîrcă, Roşca, Şalaru, dar şi pe Snegur. Toată lumea a citit acest material.
Spre sfîrşitul lui 91 i-am prezentat lui Dabija un material despre istoria noastră religioasă sub aspect politic /azi tema e în vogă/. Lanţul al patrulea se întitula. Nu l-a publicat 2 ani şi nu l-ar fi publicat niciodată. Dar a dat de el dna Tatiana Corai, mi-a propus să mai documentez anumite momente şi aşa a aărut în numărul din 30 septembrie 93. Este un material de referinţă. Ulterior Dabija s-a plîns că mulţi l-au criticat pentru postare. Nu e greu de ghicit cine, din care clopotniţă.
Am mai avut cîteva materiale bune la L&A, nu mai ţin minte titlurie.
În 96 am început colaborarea cu Glasu Moldovei, condus de Vasile Stati şi alţii.
Primul articol, pe care î-l propusem la Moldova Suverană, a fost puplicat în GM. Titlul era Relaţiile moldo-române: claritate şi corectitudine. E un material la care subsennez şi azi. Tot de referinţă.
Şi în genere, tot ce am publicat acolo, cu mici excepţii a fost de valoare. Adevărat am făcuto şi pă măscăriciul, după moda Plaiului.
Mă opresc aici, dar mai am ceva de adăugat. Fac doar o precizare: încerc să motivez dispreţul meu pentru «presa liberă şi independentă», care nu mi-a oferit posibilitatea de expresie. Şi eu totdeauna am avut ceva de spus. Ceva fundamental!

Iurie Ţurcanu

Leave a Reply