IU TSU, GAZETARUL /II/

Un comentator la prima parte zice că-mi fac un panegiric. Aşa şi este. Nu aştept să-l facă Dabija, s-au vreun istoric prăpădit d-al nostru.
Dar nu ăsta este miezul. În afară de necesitatea fiziologică de ami exprima dispreţul pentru gazetari, dar şi istorici şi politicieni, mai este şi voinţa de a spune ceva pozitiv.
Astfel am publicat la Dabija un material despre nonviolenţă. În cunoştinţă de cauză, fiindcă o aplicasem în 89. Bine ar fi fost dacă se luau în seamă aceste atitudini. Nu am fi avut mizeria de la 7 aprilie.
În fond era vorba şi de chestii de program politic. Elemente de program în vederea constituirii unui partid bun.
În Lanţul al IV am făcut nu doar istorie, dar şi predicţii: Rusia va aplica pîrghia economică, dar şi cea spirituală.
În materialul din Sov. Moldavia /în română Pentru independenţă nu pentru fotolii şi portofolii/ am atenţionat la fenomenul corupţiei, care nu este ceva întîmplător în spaţiul exsovietic. Este ceva promovat inteligent şi cu rea voinţă.
Cu referire la Glasul Moldovei. Am făcut şi probleme redacţiei. L-am numit pe Dinu Mihail faimos pe ambele maluri şi el a dat redacţia în judecată. Şmecher băiet, cu mine nu a inevoit să se judece. A cîştigat prima instanţă, că era porta voce a lui Kirilîci, dar apoi s-au împăcat, că, de, suntem d-ai noştri.â
De fapt s-a supărat că am pomenit de banii adunaţi la cenaclul Mateevici. Sincer find mi-a spus că nu a băgat adînc mîna în acel fond: a luat doar nişte monete de alea jubiliare cu chipul lui Ilici. Mai e şi numizmat faimosul gazetar ot Săptămîna!
Despre măscării. Am avut un ciclu de dialoguri moldo- române. Exemple:
R. Mă! E porumb
Că l-a adus Columb.
M.Ba e păpuşoi
Că-l creştem noi.

R:Bă! E castravete
Că place la băieţi şi mai ales la fete.
M: Ba e pepene, boieri mari
Că place şi la poponari.
Etc. Măscării desigur. Eu glumesc că dl Stati s-a inspirat însă din aceste rîndunele. La modul serios în nişte condiţii normale dicţionarul în cauză ar fi avut un alt titlu şi ar fi fost de real folos.
Ultimul material, de referinţă, a fost despre Basarabia. Despre cele patru tîrguri ruşinoase care s-au făcut pe seama noastră.
O dată în plus, vorba Editei Piaf: eu nu regret nimic. În linii mari.

Iurie Ţurcanu

Leave a Reply