Archive for the ‘Fără categorie’ Category

22 şi 28 iunie…

Vineri, Iunie 29th, 2012

Scriu an de an la temă. Cu efect nul pe Plai. Cine-ascultă, cui îi pasă?/ Mi Emi/.
Încep cu 28. Dacă-i să depănăm istoria din data de 25 iunie 1940, apoi nu avem ce imputa statului şi poporului romîn. Dar istoria începe cu 1918, ba chiar cu 1916, august. Romînia a întrat în război de partea Antantei cu scopul cîştigării teritoriilor din Imperiul Austro-Ungar. Implicit se presupunea rămînerea Bas-Arabiei la ruşi. Dar în finalul războiului s-a deschis o oportunitate pe care romînii nu au ratato. Şi a fost bine în fond nu şi în detalii. Administrarea provinciei a fost incorectă, s-a redus la fluturarea tricolorului. Şi în toată ţara a domnit o stare de euforie. Şi 28 iunie a picat din cerul senin.
Ultimul evreu din ultimul tîrg ştia că curînd vin ruşuii /”ai noştri”/. Nu o ştia doar Carol al II şi camarila sa!
Normal ar fi să ne luăm după maxima „ Lasă trecutul să treacă!”
Aşi ! Avem tagma istoricilor, dar şi a anal-iştilor şi etc care vor şi ei pîne şi la pîne…
Şi ne ţin în dezbateri şi discursuri sterile despre „adevărurile istorice”.
De regulă ne prostesc cu aiureli ieftine, Made în Moldova.
Exemple. Se vorbeşte mult „În virtutea pactului Molotov-Ribbentrop”. Or, ruşii aveau să ocupe Basarabia oricum, independent de acest pact.
„Am fost scoşi dintro ţară democratică, pentru a fi încorporaţi întro tiranie”. Cît de democratic era regimul carolian, dar şi cel ce i-a urmat nici nu se discută…
Şi altele…
Trec la 22 iunie 41. Cu o remarcă-reproş. Este o ticăloşie a romînilor de a se acoperi cu noi cînd e vorba de întrarea în război de partea lui Hitler.
Nu trebuia, musiilor, să ne trădaţi în 28 iunie 1940 în aşa hal!
Trebuia să vă vărsaţi sîngele la Nistru şi Prut nu aiurea la Stalingrad şi Caucaz!
Asta e părerea mea. Neoriginală, dar personală. Fondată pe experenţa mea şi a părinţilor mei.
Iurie Ţurcanu

ADEVĂRUL GENERALULUI ION COSTAŞ

Miercuri, Iunie 20th, 2012

Motto: Vai de cei proşti!
/iu tsu, Parafraze/

Pe curaj — nici un material la tema Tighina 92. Iată dezinteresul pentru istorie, dar şi pentru viaţa publică în genere.
La Booblica l-am ascultat pe dl gen I. Costaş. Ştie omul ceva despre situaţia de atunci. A şi scos o carte, în rusă, la care nu am ajuns.
Dar anumite lucruri le cunosc, fiindcă întrun fel corespund cu anumite păreri proprii, la care am ajuns din puţina informaţie şi ceva logică şi intuiţie.
Pe 19 iunie 92 a fost o provocare . Şi Snegur e vinovat că s-a lăsat tras pe sfoară. Dar provocare a fost şi în martie, la declanşarea războiului.
Mai important: accentul pe vina parlamentului . Pe acei ticăloşi care nu au fost la înălţimea situaţiei şi au pus temelia mizeriei de azi şi a celei ce va să mai vină peste noi. Şi care mai cer în plus privilegii! Şi onoruri nemeritate, nemernicii!
Un alt adevăr e despre Plugarul-securist, care şi-a avut rolul său.
Mizeria e totală: cei care ar trebui să dea socoteală pentru faptele lor îşi cer privilegii, ne ţin lecţii despre istoria conflictului. Şi noi tolerăm!
Pînă cînd?
Fiica preşedintelui incapabil, care ne-a băgat în acest război, apoi a încheiat tot el o pace ruşinoasă, şi tot el ne-a băgat în CSI, Nataşea Snegurocika, azi ne bagă, cică, în Europa, dle!
Şi noi credem şi tolerăm.
Şi-l tolerăm pe Kirilă Kirilîci oglî în Parlament!
Şi etc.
Şi vai nouă!

Iurie Ţurcanu

15 CIREŞAR

Vineri, Iunie 15th, 2012

Este instituit în RM cultul lui Eminescu, dar pe dos. Anume aşa cum nu iar fi plăcut acestuia, l-ar fi scîrbit chiar. Că ne aducem de două ori pe an aminte de el nu e cel mai rău lucru. Regretabil e că celelalte 363 zile suntem în fond fără el.
Recunosc mai mulţi experţi: Eminescu nu ne reprezintă. Şi l-am acceptat ca idol doar după ce un B Show şi alţi străini l-a menţionat.
În Basarabia lucrurile au degradat de la 90 încoace. S-a purces la crearea unui «nou Eminescu» după chipul lui Dabija. Eminescu este înjosit la nivelul lui Vieru şi de la o vreme se vorbeşte de ei în duet. Mare ticăloşie! Şi nu e vina lui Vieru ci a lui Dabija şi altora care fac această «operaţie» în scopuri personale.
La o adică, în o sută şi ceva ani, aşa nu ne-am clarificat: cine este Eminescu? Operăm cu reducţionisme. O vreme redus la Împărat şi Proletar şi Somnoroase păsărele azi e redus la Doina şi aceleaşi păsărele plus opera politică, din care se ştie doar că a spus ceva despre românii cu poantă. / Azi românii sunt cu Ponta — ironie a sorţii/.
Sunt nevoit să mă repet, să accentuez: Mi Emi e un mare Spirit, de care, din întîmplare , am avut parte.
Şi opera sa adevărată nu a fost nici înţeleasă, nici, ce e mai grav, valorificată. Nici se prevede acest lucru! Fiindcă pe sfera spirituală au pus mîna pokimea, care nu admite vreo concurenţă.
Iar aşa zişii eminescologi se ocupă cu frleacuri comparativiste: Eminescu şi Hegel etc.
Crezul meu: Nu avem dreptul să fim bigoţi la un veac şi ceva după Eminescu.
Nu!
Nu!!
De trei ori - NU!!!

Iurie Ţurcanu

ŢURUIALĂ ŞI HABIBEALĂ

Miercuri, Iunie 13th, 2012

E o temă veche de care voi să scap; fac şi eu salubrizare din cînd în cînd.
Ţuruiala e legată de Suzana Popescu. De un cîntecel, mostră a subculturii rromilor moldo – La moară la Potorinca.
Reproduc nişte rîndunele:
Ţuruiele, ţuruiele
Fetele prin buruiene
Iar băieţii după ele…
Auziam cîntecelul destul de des o vreme cînd ascultam Radio Moldova. Şi asta datorită Vetei Ghimpu, care mai făcea şi interviuri la temă. Era chiar un fel de exaltare. Ca să vezi Suzane nu ştia unde e Potorinca aia. Şi cînd colo apare Feghea Tătarul: păi e la o aruncătură de băţ de la… am uitat ce comună.
Ca să fiu înţeles, se propagă astfel de perle poetice /de muzică nu mă leg/ la o sută şi ceva ani după ce s-a scris:
Pe dealuri clasice se-arată
Fecioare în cămeşi de in
Ce-n mîni cu amforele goale
Îşi umplu ochii de senin…
E A. Macedonschi; avem şi muzica lui Tudor Gheorghe la fel de sublimă.
Dar ne merge la sufletul nostru sărac ţuruielile Suzanei şi comentariile exaltate a Ghimpei.
Am deschis googlul. Suzana e fată frumoasă, este pe you tube. Dar mai e şi poetă! Tradusă în limbi străine!!
Ce să mai zic? Doar o atenţionare fetelor: să nu se ia după cîntecel, să nu se bage prin buruiene. Pot da de scaieţi, dar şi de căpuşe, care caută să se lege de orice lînă.
Şi le mai doresc seninul ochilor; vezi poezia adevărată din care am reprodus un fragment.
Ca să fie clar nici la Dîmboviţa nu e chiar totul bine la acest capitol al subculturii care se dă pă posturi ca cultură neaoşă şi adevărată.
Am dat o mostră cu altă ocazie:
Vino bade cu fuiorul….

Azi vin cu alt exemplu. Un cîntecel dulice-dulice, în duet. El îi declară dragoste în toate limbile europene, iar ea îi răspunde arăpeşte: habibi!
Le place româncelor /moldo/ habibesala turcească. Le-a fost bine sub turci cîteva sute de ani şi azi la fel. Nu mă exind, voi fi învinuit în mari păcare contra românităţii.
Destu! Seansul s-a terminat. Şi am eliberat computerul de această mizerie, de ţuruială şi habibeală.

Iurie Ţurcanu

FIRE-AI NAIBII DE PRIMAR!

Marţi, Iunie 12th, 2012

Motto: Dorică, Dorică /tînăr primărică.
/se cîntă ca Mariţă, Mariţă – tînără fetiţă…/

Am multe pretenţiii la Dorică-tînăr primărică. Nu le mai ţin minte pe toate, voi pomeni de unele doar.
Nu pentru prima oară formulez problema unui Planetariu în urbe. Ce fel de civilizaţie suntem fără un asemeni edificiu. Cercetarea Cerului a început odată cu civilizaţia, astronomia fiind una din primele ştiinţe şi una din cele fundamentale şi perene. Întrun fel se compensează acest dezinteres prin promovarea astrologiei, o pseudoştiinţă, chiar dacă a fost practicată şi de personalităţi ca Kepler. Aşa-i lumea: din astronomie e greu să trăieşi, din astrologie poţi chiar să huzureşti.
La o anumită vărstă şi confruntat cu mai multe boli este normal să mă gîndesc la staţia terminus, la moarte. Şi nu mi-e tot una cum voi fi trecut în pămînt. /Şi-atunci cînd so întoarce pămîntul în pămînt…, vorba poetului/.
Din mai multe considerente prefer să fiu cremat. Este calea mai directă, se evită factorul viermi, de care mi-e scîrbă. Inclusiv de cei la figurat. Parafraza lui iu tsu: Viermii sunt sub vremi, adevăraţii oameni sunt sub voia lui Dumnezeu.
Considerentul spiritual este cel de bază însă. Erste credinţa mea fermă în spiritul care va supravieţui, va trce peste moartea trupului. Lut pentru a construi în alte condiţii un iu tsu la alt nivel este destul pe Pămînt, dar şi în Cosmos.
Nu voi aminti azi alte supărări, ele fiind de ordin minor.
Mă rezum: Un Planetariu şi un crematoriu sunt apanagele unui oraş modern. Iar primărica nici nu e programat pentru astfel de edificii.
El are interes în plombarea drumurilor, care aduce cîştig PL-ului, mai ales lui Şalaru, dar şi clănuţului cu ghimpi.

Iurie Ţurcanu

Motto: Dorică, Dorică /tînăr primărică.
/se cîntă ca Mariţă, Mariţă – tînără fetiţă…/

Am multe pretenţiii la Dorică-tînăr primărică. Nu le mai ţin minte pe toate, voi pomeni de unele doar.
Nu pentru prima oară formulez problema unui Planetariu în urbe. Ce fel de civilizaţie suntem fără un asemeni edificiu. Cercetarea Cerului a început odată cu civilizaţia, astronomia fiind una din primele ştiinţe şi una din cele fundamentale şi perene. Întrun fel se compensează acest dezinteres prin promovarea astrologiei, o pseudoştiinţă, chiar dacă a fost practicată şi de personalităţi ca Kepler. Aşa-i lumea: din astronomie e greu să trăieşi, din astrologie poţi chiar să huzureşti.
La o anumită vărstă şi confruntat cu mai multe boli este normal să mă gîndesc la staţia terminus, la moarte. Şi nu mi-e tot una cum voi fi trecut în pămînt. /Şi-atunci cînd so întoarce pămîntul în pămînt…, vorba poetului/.
Din mai multe considerente prefer să fiu cremat. Este calea mai directă, se evită factorul viermi, de care mi-e scîrbă. Inclusiv de cei la figurat. Parafraza lui iu tsu: Viermii sunt sub vremi, adevăraţii oameni sunt sub voia lui Dumnezeu.
Considerentul spiritual este cel de bază însă. Erste credinţa mea fermă în spiritul care va supravieţui, va trce peste moartea trupului. Lut pentru a construi în alte condiţii un iu tsu la alt nivel este destul pe Pămînt, dar şi în Cosmos.
Nu voi aminti azi alte supărări, ele fiind de ordin minor.
Mă rezum: Un Planetariu şi un crematoriu sunt apanagele unui oraş modern. Iar primărica nici nu e programat pentru astfel de edificii.
El are interes în plombarea drumurilor, care aduce cîştig PL-ului, mai ales lui Şalaru, dar şi clănuţului cu ghimpi.

Iurie Ţurcanu

Motto: Dorică, Dorică /tînăr primărică.
/se cîntă ca Mariţă, Mariţă – tînără fetiţă…/

Am multe pretenţiii la Dorică-tînăr primărică. Nu le mai ţin minte pe toate, voi pomeni de unele doar.
Nu pentru prima oară formulez problema unui Planetariu în urbe. Ce fel de civilizaţie suntem fără un asemeni edificiu. Cercetarea Cerului a început odată cu civilizaţia, astronomia fiind una din primele ştiinţe şi una din cele fundamentale şi perene. Întrun fel se compensează acest dezinteres prin promovarea astrologiei, o pseudoştiinţă, chiar dacă a fost practicată şi de personalităţi ca Kepler. Aşa-i lumea: din astronomie e greu să trăieşi, din astrologie poţi chiar să huzureşti.
La o anumită vărstă şi confruntat cu mai multe boli este normal să mă gîndesc la staţia terminus, la moarte. Şi nu mi-e tot una cum voi fi trecut în pămînt. /Şi-atunci cînd so întoarce pămîntul în pămînt…, vorba poetului/.
Din mai multe considerente prefer să fiu cremat. Este calea mai directă, se evită factorul viermi, de care mi-e scîrbă. Inclusiv de cei la figurat. Parafraza lui iu tsu: Viermii sunt sub vremi, adevăraţii oameni sunt sub voia lui Dumnezeu.
Considerentul spiritual este cel de bază însă. Erste credinţa mea fermă în spiritul care va supravieţui, va trce peste moartea trupului. Lut pentru a construi în alte condiţii un iu tsu la alt nivel este destul pe Pămînt, dar şi în Cosmos.
Nu voi aminti azi alte supărări, ele fiind de ordin minor.
Mă rezum: Un Planetariu şi un crematoriu sunt apanagele unui oraş modern. Iar primărica nici nu e programat pentru astfel de edificii.
El are interes în plombarea drumurilor, care aduce cîştig PL-ului, mai ales lui Şalaru, dar şi clănuţului cu ghimpi.

Iurie Ţurcanu

Motto: Dorică, Dorică /tînăr primărică.
/se cîntă ca Mariţă, Mariţă – tînără fetiţă…/

Am multe pretenţiii la Dorică-tînăr primărică. Nu le mai ţin minte pe toate, voi pomeni de unele doar.
Nu pentru prima oară formulez problema unui Planetariu în urbe. Ce fel de civilizaţie suntem fără un asemeni edificiu. Cercetarea Cerului a început odată cu civilizaţia, astronomia fiind una din primele ştiinţe şi una din cele fundamentale şi perene. Întrun fel se compensează acest dezinteres prin promovarea astrologiei, o pseudoştiinţă, chiar dacă a fost practicată şi de personalităţi ca Kepler. Aşa-i lumea: din astronomie e greu să trăieşi, din astrologie poţi chiar să huzureşti.
La o anumită vărstă şi confruntat cu mai multe boli este normal să mă gîndesc la staţia terminus, la moarte. Şi nu mi-e tot una cum voi fi trecut în pămînt. /Şi-atunci cînd so întoarce pămîntul în pămînt…, vorba poetului/.
Din mai multe considerente prefer să fiu cremat. Este calea mai directă, se evită factorul viermi, de care mi-e scîrbă. Inclusiv de cei la figurat. Parafraza lui iu tsu: Viermii sunt sub vremi, adevăraţii oameni sunt sub voia lui Dumnezeu.
Considerentul spiritual este cel de bază însă. Erste credinţa mea fermă în spiritul care va supravieţui, va trce peste moartea trupului. Lut pentru a construi în alte condiţii un iu tsu la alt nivel este destul pe Pămînt, dar şi în Cosmos.
Nu voi aminti azi alte supărări, ele fiind de ordin minor.
Mă rezum: Un Planetariu şi un crematoriu sunt apanagele unui oraş modern. Iar primărica nici nu e programat pentru astfel de edificii.
El are interes în plombarea drumurilor, care aduce cîştig PL-ului, mai ales lui Şalaru, dar şi clănuţului cu ghimpi.

Iurie Ţurcanu

PROSTIA POLITICIENILOR ŞI ANAL-IŞTILOR MOLDO

Joi, Iunie 7th, 2012

Motto: Dan prikaz emu na Zapad/Ei v druguiu storonu…
/cîntecel comsomolist/

De fapt repet ceea ce am spus cu ocazia exodului lu Dodo.
Bucuria unui Hadîrcă de gestul lui Mişin este înţeleasă. Cîndva a ieşit şi el din partidă. Nu însă modest ca Mişin, ci cu multă flioşcăială. Bucuria politicienilor din AIE şi a anal-iştilod de pă lîngă ei fac dovada prostiei noastre.
Ce se întîmplă pe frontul de stînga, care este de fapt statalist şi pro rus?
O regrupare a forţelor, în vederea alegerilor, care oricum vin. Unii zic la toamnă, dar nu aduc argumente. Să aşteptăm vacanţa boierilor să treacă şi vom înţelege rostul mişcărrilor de azi.
Evident că electoratul de stînga e foarte neomogen. Sunt unii care nu-l suferă pe Mişin, pentru alţii Munteanu şi Sîrbu sunt motive de potocnire. Unii nu-l acceptă pe Dodo etc.
În consecinţă cineva foarte deştept le-a sugerat, poate comandat, să se divizeze în trei coloane. «Mesto vstreci» este viitorul parlament în care vor avea o majoritate confortabilă. Şi se vor împăca. Observaţi tonul lui Mişin: nu are nimic a reproşa foştilor colegi. Că strigă Reşetnicor tradatore este aşa, să nu tacă. Se va ogoi curînd.
Mişin nu va adera la Dodo /100%/, nu va crea un partid nou, n-are sens.
Cel mai probabil va prelua conducerea PSD.
Deocamdată poeţica Hadîrcă şi anal-iştii angajaţi ai AIE triumfă, etalîndu-şi incompetenţa politică. Şi au capăt de discuţi, taclale de fapt, pe la Booblica şi ale posturi.
Vai nouă cu aşa vîrfuri!

Iurie Ţurcanu

TREI KGB-IŞTI SIGURI

Miercuri, Iunie 6th, 2012

Am vizualizat încă o dată lista Şandrovschi şi m-am întărit în convingerea că în linii mari merită credibilitate. Cu observaţia că e părtinitoare, lipsesc din ea cîţiva agenţi de mare talie. Nu exclud că sunt persoane incluse arbitrar. Fiindcă cei care au publicato au urmărit la sigur nişte scopuri. Nobile? Greu de crezut în acest mediu…
Gh. Mazilu este primul pe listă. Nu e întîmplător — pot subsemna şi eu că a colaborat. A fost silit să o facă, dată fiind orientarea sa sexuală. De presupus că a ales între colaborare şi puşcărie. Am contactat persoane ce erau în cîmpul lui de activitate. De fapt, la prima vedere, făcea lucruri bune, naţionale. Răspîndea discursuri despre Ştefan cel Mare şi Eminescu, opera politică a acestuia fotografiată. Dar scopul era unul provocator: KGB-ul îşi pusese o «ţintă nebună», să-i palpeze pe toţi cei, care la un moment ar fi putut să ridice capul, să zică nu sistemului. Nu ştiu în ce măsură au reuşit, dar au lucrat vîrtos.
Să fiu înţeles corect: nu sunt eu procurorul dlui Mazilu, chiar îl consider o personalitate. Dar cu acest epizod nefast al colaborării nu ştiu ce să fac.
Pe aceiaşi linie merge şi V. Senic, care era la fel şantajabil.
Ambii, repet, pot fi înţeleşi. Legea prevedea pedepse după Codul Penal homosexualilor. Şi în context: homosexualii din ziua de astăzi ar trebui să se mulţumească cu abolirea acestor legi draconice. Ele au existat şi în ţări ca Anglia şi multă lume a suferitpe pe nedrept, inclusiv personalităţi notorii /un singur exemplu — Allan Tiuring/.
O altă figură sigură din unghiul meu este Ilie Bratu. L-am prins cu minciuni crase în istoria anului 89. În plus reies din lauda pe care io aduce N Negru /tot e în spiskă, dar nu am argumente în cazul său/: difuza copii fotografice a publicisticii lui Eminescu.
Şi, poate cel mai important rolul său în evenimentele din 7 aprilie. Şi dispariţia sa din spaţiul public este suspectă.
Nu este problema mea de a scoate pe cineva din listă, dar cred că cei incluşi ar trebui să acţioneze. Să dovedească contrariul, altfel rămîn inculpaţi întrun fel.
Iurie Ţurcanu

IU TSU, GAZETARUL /II/

Luni, Iunie 4th, 2012

Un comentator la prima parte zice că-mi fac un panegiric. Aşa şi este. Nu aştept să-l facă Dabija, s-au vreun istoric prăpădit d-al nostru.
Dar nu ăsta este miezul. În afară de necesitatea fiziologică de ami exprima dispreţul pentru gazetari, dar şi istorici şi politicieni, mai este şi voinţa de a spune ceva pozitiv.
Astfel am publicat la Dabija un material despre nonviolenţă. În cunoştinţă de cauză, fiindcă o aplicasem în 89. Bine ar fi fost dacă se luau în seamă aceste atitudini. Nu am fi avut mizeria de la 7 aprilie.
În fond era vorba şi de chestii de program politic. Elemente de program în vederea constituirii unui partid bun.
În Lanţul al IV am făcut nu doar istorie, dar şi predicţii: Rusia va aplica pîrghia economică, dar şi cea spirituală.
În materialul din Sov. Moldavia /în română Pentru independenţă nu pentru fotolii şi portofolii/ am atenţionat la fenomenul corupţiei, care nu este ceva întîmplător în spaţiul exsovietic. Este ceva promovat inteligent şi cu rea voinţă.
Cu referire la Glasul Moldovei. Am făcut şi probleme redacţiei. L-am numit pe Dinu Mihail faimos pe ambele maluri şi el a dat redacţia în judecată. Şmecher băiet, cu mine nu a inevoit să se judece. A cîştigat prima instanţă, că era porta voce a lui Kirilîci, dar apoi s-au împăcat, că, de, suntem d-ai noştri.â
De fapt s-a supărat că am pomenit de banii adunaţi la cenaclul Mateevici. Sincer find mi-a spus că nu a băgat adînc mîna în acel fond: a luat doar nişte monete de alea jubiliare cu chipul lui Ilici. Mai e şi numizmat faimosul gazetar ot Săptămîna!
Despre măscării. Am avut un ciclu de dialoguri moldo- române. Exemple:
R. Mă! E porumb
Că l-a adus Columb.
M.Ba e păpuşoi
Că-l creştem noi.

R:Bă! E castravete
Că place la băieţi şi mai ales la fete.
M: Ba e pepene, boieri mari
Că place şi la poponari.
Etc. Măscării desigur. Eu glumesc că dl Stati s-a inspirat însă din aceste rîndunele. La modul serios în nişte condiţii normale dicţionarul în cauză ar fi avut un alt titlu şi ar fi fost de real folos.
Ultimul material, de referinţă, a fost despre Basarabia. Despre cele patru tîrguri ruşinoase care s-au făcut pe seama noastră.
O dată în plus, vorba Editei Piaf: eu nu regret nimic. În linii mari.

Iurie Ţurcanu

IU TSU GAZETARUL

Sâmbătă, Iunie 2nd, 2012

La 16 ani purtam titlul de jurnalist, după filmul cu acest titlu, pe care, apropo, nu l-am vizionat.
Dar nu am visat vreo dată la această profesie. De nevoie însă am practicato, absolut neprofesionist.
În aprilie-mai 1988 am publicat în L&A un material întru susţinerea limbii de stat, pentru predarea la toate nivelurile în l.română. Imediat mi-a sunat cineva, care mi-a spus doar că a verificat dacă «eu sunt acela». Clar de unde era.
Ulterior am făcut un material bun, exhaustiv în problemă, pe care dl Grăjdieru şi dna Corai / la Făclia/ l-au lăudat, dar mi-au spus deschis că nu-l pot publica. Mi-au sugerat să-l citesc la cenaclul Mateevici, ceea ce am şi făcut. Dar Tolea mi-a tăiat microfonul atunci cînd am ajuns la tema bisericii şi am repetat spusa lui Cantemir, precum că cu trecerea la ortodocsie a început barbaria în principate.
Tot aşa am propus un material la L&A, pe care Ion Caţavencu, pardon, Caţaveică l-a tot redactat…
Mai mulţi au scris despre mine la Făclia, L&A. Şi-au făcut şi în acest mod carieră.
Cînd au luat ai noştri puterea au pus mîna nu doar pe bănci etc /modelul cunoscut/, dar au privatizat şi presa. Ai noştri au devenit mai ceva ca soţia Cezarului, în afara oricăror suspiciuni, nemaivorbind de critică.
Am avut două publicaţii la Molodeji Moldavii. Prima, de fapt un iterviu cu Nikita Balaşov, un adevărat profesionist cu titlul «Suntem în stare să ne asumăm destinul. /în rusă suna altfel, dar ăsta-i sensul. Altul cu referire la planul lui Soljeniţîn, cu accent pe latura religioasă: declinul Rusiei sub aspect spiritual a început mult mai devreme: la 1720.
În 91 am făcut o analiză a situaţiei dă pă Plai. Am încercat să o public în Sfatul Ţării. V. Reniţă, adjunct se pare /dar lucra şi la Veceernii Kişinev/ m-a tot purtat cu promisiuni.
Astfel am fost nevoit să merg la Sovetskaia Moldavia, care au tradus textul şi l-au publicat pe 8 iulie. În aceiaşi zi am avut pogrom la domiciliu. Îi vizam pe Hadîrcă, Roşca, Şalaru, dar şi pe Snegur. Toată lumea a citit acest material.
Spre sfîrşitul lui 91 i-am prezentat lui Dabija un material despre istoria noastră religioasă sub aspect politic /azi tema e în vogă/. Lanţul al patrulea se întitula. Nu l-a publicat 2 ani şi nu l-ar fi publicat niciodată. Dar a dat de el dna Tatiana Corai, mi-a propus să mai documentez anumite momente şi aşa a aărut în numărul din 30 septembrie 93. Este un material de referinţă. Ulterior Dabija s-a plîns că mulţi l-au criticat pentru postare. Nu e greu de ghicit cine, din care clopotniţă.
Am mai avut cîteva materiale bune la L&A, nu mai ţin minte titlurie.
În 96 am început colaborarea cu Glasu Moldovei, condus de Vasile Stati şi alţii.
Primul articol, pe care î-l propusem la Moldova Suverană, a fost puplicat în GM. Titlul era Relaţiile moldo-române: claritate şi corectitudine. E un material la care subsennez şi azi. Tot de referinţă.
Şi în genere, tot ce am publicat acolo, cu mici excepţii a fost de valoare. Adevărat am făcuto şi pă măscăriciul, după moda Plaiului.
Mă opresc aici, dar mai am ceva de adăugat. Fac doar o precizare: încerc să motivez dispreţul meu pentru «presa liberă şi independentă», care nu mi-a oferit posibilitatea de expresie. Şi eu totdeauna am avut ceva de spus. Ceva fundamental!

Iurie Ţurcanu

MAI, 89…

Vineri, Iunie 1st, 2012

A fost importantă pentru MEN. Pentru mine în orice caz.
1 mai. “Ai noştri” şefi au decis să nu participăm în coloană proprie: fiecare să meargă cu organizaţia sa sub cunoscutele flamuri şi lozinci..
Vestea ne-a aduso Gh. Ghmpu, un fel de liant între ei şi noi.
Dar Mihai Moroşanu şi cu mine am zis ba. Vom forma coloana noastră, cu steagul nostru. Erau şi placate, nu ţin minte exact. Ghimpu ni s-a alăturat.
La un moment menţii ne-au făcut un baraj pe care l-am măturat – erau puţini. Ni se alăturau cetăţeni din alte coloane, dar unii simpatizanţi se uitau cu jind la noi, dar rămîneau în rînd – şefii erau vigilenţi. / Unul din cei care a aderat îmi spunea mulţi ani mai tîrziu că îi tremurau genunchii. Şi este om în toată firea./
A fost o mare bucurie pentru Semion Cuzmici să ne vadă chiar în prima linie, la doar cîţiva metri de tribună fîlfîind tricolorurile noastre!
Am urmat calea obişnuită spre Academie şi eu am sugerat să mergem la puşcăria de pe Tighina, să-i încurajăm pe camarazii care stăteau acolo.
Pe cale Ghimpu a găsit o ocazie să nu meargă cu noi: din urma noastră veneau maşinile salubrizării şi el a decis să le oprească, să-i dojenească pe şoferi. Tot el a publicat în L&A un material despre eveniment. Repet: el a fost mesagerul poruncii de a nu forma coloana noastră! Aşa de la începuturi ghimpii au fost cu piarul pentru clănuţ şi cu “acţiunile simbolice” /Kirtoca, 16 mai/.
Să fie clar: unionismul livăral este o “mormîşcă” /nu-s pescar, nu pot să traduc/.
Pentru mine a fost zi deosebită şi pe motivul că atunci cînd protestam în faţa închisorii m-au trecut nişte sudori pe care nu le mai avusem vreodată, dar nici după. Prevesteau, presupun, boala onco care a venit peste 2 luni.
25-30 mai. Au organizat cei din front, dar nu fra Iura sau ghimpii, ci Ceremuş, Bucătaru şi alţi tineri înflăcăraţi, o grevă a foamei cu cererea eliberării camarazilor din puşcărie. În preajma lui Ştefan.Nu mă consider printre organizatoi, dar participarea mea da o valoare în plus manifestaţiei.
Am fost chiar mirat de trezirea care a provocat greva. Lumea semna se înduioşa de fapta noastră, se indignau de nesimţirea autorităţilor, mai ales că erau mulţi tineti printre noi.
Nu ţin minte data 30 sau 31 cînd am sărbătorit o adevărată victorie: Grigore Vîrtosu, Dumitru Popa şi ceilalţi au fost aduşi în piaţă, eliberaţi. Şi, pentru prima oară, a fost autorizat un miting ad hoc în piaţă! Au vorbit desigur ghimpii etc. Eu nu, nici am insistat.
Asta-i, dlor, istoria, care se tace şi nu fără scop!

Iurie Ţurcanu