Archive for the ‘Fără categorie’ Category

GÎND FRÎNT

Luni, Mai 7th, 2012

Am început să-mi expun opinia cu privire la 9 mai în cadrul maratonului, dar am fost derutat de intervenţia oponenţilor.
Also, am început cu constatarea la care am ajuns desinestătător, dar care am aflato ulterior şi la alţii: al doilea răboi mondial a fost o continuare “firească” a primului.
Acest prim conflict a fost aşteptat de mulţi, se aşteptau mari schimbări în consecinţă. Dar Europa şi lumea s-a pomenit cu nişte generaţii pierdute, cu revoluţii, regimuri totalitare.
Totuşi cei care şi-au dorit cel mai mult războiul au rămas mulţumiţi. A căzut Imperiul Otoman, dar şi cel Austro-Ungar. Imperiul Rus a întrat în criză, dar bolşevicii l-au salvat la acel moment, pentru ca pe parcursul a 50 de ani să-l aducă la o expansie la care ţarii nici au visat.
Francmasoneria recunoaşte că a provocat războiul, că sîrbii au acţionat la Saraevo îndrumaţi de ei.
Pe mine m-a frapat altă dovadă, venită de unde nu mă aşteptam, de la Hermann Hesse. În povestirea sa Demian el descrie starea de spirit al unui tînăr /idealist, ca toţi eroi acestui romancier/ . Acesta era optimist la extremă în aşteptarea unor schimbări epocale. Precum am spus ele nu s-au lăsat aşteptate, iar autorul a devenit foarte pacifist după război.
Celora care ne dau starea de spirit a Europei de astăzi ca exemplu le-aşi aminti: tot cam aşa era şi pă la una mie nouă sute. Întro bună zi însă bărbaţii adevăraţi din toată lumea, sătui de rutină, au decis să meargă la război, să se mai destindă…
O greşeală a fost modul de încheiere a conflictului. Înjosirea Germaniei era o miză sigură a celui de-al doilea război, pe care iarăşi îl doreau unii. Franţa şi alte ţări, inclusiv România, au petrecut anii ce au urmat pînă la 1940 întro euforie continuă, fluturîndu-şi tricolorurile şi sărbătorind victoria. / Este părerea luată de la un francez “drept”- Chateaubriand./ Asta în timp ce Germania şi Rusia, separat dar şi în comun, se pregăteau de război.
Anume în acest context trebuie privită istoria URSS. Iminenţa războiului era percepută nu doar de cei de sus dar şi de populaţie, desigur nu fără agitaţia la care erau supuşi. Teroarea din anii 30 la fel trebuie trecută prin această filieră. Era vorba de a fi. Sau a nu fi. Pentru US, dar şi pentru Rusia. Industrializarea forţată, distrugerea ţărănimi ca clasă, urmau acelaşi obiectiv major şi nobil dintrun anumit punct de vedere. Milioanele de destine şi vieţi nu erau luate în seamă /infiniţi mici de gradul doi zic matematicienii… Dar şi politicienii uneori./
Toate ororile regimului stalinist sunt spălate de Victorie.
Nu a existat doar teroare, precum se prezintă la noi. A fost şi patriotism şi entuziasm sincer. Ruşii, dar şi alţii au dat dovadă nu doar de un eroism fără seamăn /nemotivat parcă/, dar şi de forţă spirituală.
La fel este bine să ştim că nu a fost o confruntare între Hitler şi Stalin; ei erau doar exponenţii unor interese. Şi pe de altă parte şi Germania şi US aveau aliaţi.
Şi pentru americani, britanici, francezi pe 8 mai /data exactă a capitulării/ va fi Zua Victoriei. În mod deosebit pentru Izrael.
Poate şi românii vor prăznui, nu ştiu. Poate şi unii moldoveni…
Unii vor protesta însă. Nu-i laud pe unii, nu-i învinuiesc pe alţii; nu e problema mea.
Oricum la noi, în RM, confuzia e mare . Vinovatul? Desigur statul român care a dus după 1916 o politică incoerentă, lipsită de o viziune strategică şi bazată pe oportunism. Asta e şi conduita elitei politice române actuale, din păcate. Şi roadele vor fi la fel. Am în vedere pe dimensiunea estică, dar nu numai.
Desigur suntem complexaţi de fastul cu care sărbătoresc unii cetăţeni ai RM sărbătoarea. Am impresia că ne provoacă la confruntare în mod conştient şi bine organizat. Nu e simplu să răbdăm, dar nu avem încotro.
Pe de altă parte, parcă pentru a accentua această stare de umilinţă, unii vor organiza manifestaţii cu ocazia a 2 secole de la răpirea Basarabiei. Cîte sute vor aduna?
Vom trăi, vom vedea.

Iurie Ţurcanu

ÎN APRIL…

Sâmbătă, Mai 5th, 2012

Nu am avut acces o vreme la internet, am scăpat unele date.
Cu “în april” se asociază Gr. Vieru şi poiezioara arhicunoscută. /Apropo, ideea legării rîndunicilor de Ilici nu este originală – am dat cîndva de o poezie în rusă a anilor 30, secolul trecut, cu această temă./
Laie Daibîja, moştenitorul ideologic al Vierului, actualul Papă de Bîk, îl apără în contra lui Emelea G-P, care cică de 22 ori a pomenit de “în april” în presa românească. Ay-ya-ya! Neharaşo!
Este un caz exemplar de prostire a populaţiei în RM.
Or, nu asta este păcatul lui Vieru – o poiezioară, colea. Omul a fost membru al PCUS din 1971 pînă în 92 /Lucinschi şi ceilalţi ieşiseră din partidă, el mai rămînea/.
A cotizat, a susţinut “linia partidului”, a fost părtaş la tot răul ce s-a făcut pe atunci./ Şi la partea bună, care a existat/.
A fost privilegiat de această membrie. Nu întămplător anume el a fost lăsat să aibă contact cu scriitorii români. La fel el a fost numit la comisia “pentru limbă” în 88 se pare. Generaţiile de azi nu îşi dau seama ce însemna regimul sovietic: controlul era absolut, nu erai promovat fără a fi palpat bine şi din toate şi la toate părţile.
Şi din cîte ştiu eu a scris şi un poem adevărat despre Lenin şi a primit premiul cu numele acestuia. /La Wikea lipseşte această informaţie – încă o dovadă cît de mult ţinem la adevărul istoric./
Dar supărarea mea mare pe Gr. Vieru şi apologeţii săi constă în faptul că omul nu s-a pocăit. După tipicul local a preferat http://www.zenwalk.org/să arate la paiele din alţi ochi. Mai mult a făcut declaraţii /în rimă, desigur/ gen “Nu am cu tine nimic Ilici…”. Ba ai, tovarăşe Grigorii Pavlîci! Şi nu puţine. Nu ştiu ce ar zice Ilici la asemeni declaraţii a tovarăşului rătăcit. L-ar “privi ironic”, poate. Şi ar replica: eu cu atît mai mult nu am de a face cu aşa tovărăşei.
Fiind în temă nu pot să nu mă expun şi la personalitatea lui Vlad Ulianov. S-a vorbit mult “în april” despre el. Şi nu tocmai corect, chiar dacă era vorba de specialişti. Toţi au reieşit din scopul politic “nobil”: omul trebuie ponegrit, fiindcă e idolul comuniştilor moldo. Personal mi-am format o concepţie despre epizodul din istoria Imperiului Rus, marcat de Lenin şi urmaşii săi, încă pe la sfîrşitul anilor 70: Lenin a fost un mare politician, mai puţin filosof. /Parafrazez spusele sale la adresa marelui Henri Poincaree/.
Bolşevicii au salvat Imperiul. Dar cu ce preţ?!
Dar asta e o temă aparte la care voi reveni numaidecît.

Iurie Ţurcanu

PiS. Memoria asta! Mi-am amintit de o altăpoiezioară la temă:
…a fost pe-aicea Lenin
Căci altfel cum ar fi ajuns
La bine moldovenii?
Ce idei, ce rîme, dle!
Nu ţin minte autoru cine e. Dacă ştie cineva – vă rog spuneţi-mi şi mie.

#1 în top-tic

Joi, Mai 3rd, 2012

#1 în topul ticăloşilor pentru 7 aprilie a fost declarat cu două voturi pro, unu contra primărelul D. Kirtoacă.
Ardeau în acea zi 2 clădiri în urbe, iar el îşi căuta “de treabă”. Trebuia să fie în PMAN la ora 10 fără un sfert, deoarece ştia că se va aduna multă lume şi ar putea izbucni vreun conflict.
Primăria a fost întrun fel reprezentată de către Oleg Lenk /Cernei/, care, conform unor surse î-l încuraja pe Mătăsaru să dea cu pietre în clădirea preşedenţiei. Acesta ulterior îl implora pe bosul de partid Urekiatu să-l bage în listă la alegerile anticipate pentru a avea parte de imunitate./ Declaraţia lui Urechianu/
Se vorbeşte mult despre acţiunile neadecvate ale forţelor de ordine. Ai noştri, liverali şi democraţi, se întreabă: de ce menţii nu i-au oprit pe protestatari, de ce nu au lovit în tineri şi copii. Întrun final de ce nu au operat un carnagiu, aşa cum prevedea scenariul lor dibil /!/?
Nu era necesară poliţia. Trebuia să stee în faţa mulţimi liderii, care au fost şi organizatorii protestelor. Şi, repet, primarul în primul rînd.
Atît despre #1.
Doar cîteva “remorci”.
1)Javra zisă Igor Kelbosu mă întreabă unde am fost eu la acea dată fatală. Am dat cu alte ocazii descrieirea acţiunilor /ne.. dar repet.
Eram pe str. V. Alecsandri la ora 10 şi am văzut tinerii ce mergeau bine organizaţi spre centru. Ceva după 11 eram în faţa preşedinţiei. Am înţeles iminenţa provocărilor şi am mers la bibliotecaă, la internet. Am postat o atenţiune, care ba apărea ba duspărea, nu ştiu dacă a mai rămas pe curaj.
Apoi am mers la piaţă… Apoi acasă am urmărit situaţia la radio. Pe la 8 seara eram în PMAN. I-am văzut pe Diacov, Bujor, alţii care nu făceau nimic pentru oprira vandalizărilor şi care păreau mulţumiţi de ceea ce s-a întîmplat.
L-am auzit pe primărică cu o declaraţie corectă în fond: nu plecăm din piaţă; în curînd vor interveni poliţaii. Dar el a plecat… Nu şi Boboc însă…
Poate nu ar fi trebuit să am probleme, deci. Fiind însă om am retrăit intens drama. La o adică putem interveni şi eu la modul direct, puteam să încerc … A fost primul impuls, cel corect. Dar, vorba lui Hamlet, raţiunea ne face ticăloşi. Am raţionat: nimeni din aceste generaţii nu mă cunoaşte, nu voi reuşi.
Nu sunt ap. Pavel, care se considera primul păcătos. Şi în consecinţă nu eu, dar Dorică e #1-ul. Eu mă consider însă în prima sută de ticăloşi. Păcatele mele…
2) Pare că şi bogaţii-handicapaţii de la Jurnal ot Kişinău au înţeles că nu e vorba de o revoluţie ci de o operaţiune…
Mintea cea mai dă pă urmă a moldoveanului cum s-ar zice.
Voi continua doar dacă parvin nominalizări pentru locurile doi, trei…
Iurie Ţurcanu

ROGOZIN A PLECAT…

Joi, Aprilie 19th, 2012

Şi unii ce se pretind analişti /unul Ostap susţinut la radio kiş de V. Ţurcanu/ afirmă că în 3 săptămîni vom uita de el. Este Rogozin cu rădăcini moldo / de la rogoz/, dar nu este un adevărat moldo, adică inconsecvent şi uituc.
Îşi va duce la “bun” sfîrşit misiunea.
La sigur e vorba de un atac viguros la adresa noastră. Şi care e reacţia guvernării? Minciună în primul rînd: mai bine de o lună presa a vorbit doar de calitatea de reprezentant a sa la Tir. Cine l-a chemat, că nu a venit aşa fără chemare?
Desigur ministrul economiei, omologul său în comisia respectivă.
Ce a făcut? Nu Paştele. Probabil a pregătit summitul de la Viena. Dar nu numai. Ia încurajat pe transnistreni – matuşca Rossia nu i-a uitat.
Este, repet, un atac deschis la adresa noastră, scopul final e înţeles de toţi – federalizarea. Au obţinut şi prima victorie – egalitatea părţilor. Şi vor insista la adoptarea unui plan gen Cozac chiar anu acesta. Şi dacă nu vom accepta ne vor şantaja cu recunoaşterea indepentenţei PMR în Dumă. Etc…
Pe de altă parte nu noi suntem miza. Suntem doar un plaţdarm pentru ofensiva contra Ucrainei la care se va purcede după alegerile din toamnă de la ei.
Ne vor blestema haholii poate, dar poate că-şi vor aduce aminte că la 1992 ei au fost contra noastră. Naţionaliştii lor au luptat la Bender şi în alte părţi.
Revin la berbecii noştri, din alianţă: ce vor face?
Chiar nu ştiu.
Doar atît pot să presupun: îşi vor dovedi o dată în plus berbecia.
Pe de altă parte, ceilalţi, tot “d-ai noştri” /Şelin &co/ vor pregăti referendumul pro EA-soiuz..
Das ist. Şi nu e vina mea că descriu asemeni scenarii…

Iurie Ţurcanu

îngereata-okteabreata

Marţi, Aprilie 17th, 2012

Motto: Suntem veseli şi de-o seamă/ Octombrei pe toţi ne chiamă.
/cîntecelul octombreilor/

Mitropolia moldo se modernizează; probabil că e ordin de la centru, de la Putină-vodă.
Ouă, se pare de dinozaur, închistrate în toate culorile curcubeului /simbolul homo per exelence/. Frumos! Şi le place moldo, mai ales encilor să stea între ouă, să se fotografieze. Şi printre ele uneori/adeseori mai găseşti vreun cîrnăcior /cioi poate/, crenvuşti; alteori te alegi cu ceva mici…
Dar cel mai mult m-au impresionat îngerii, cei de pe planul doi, nu cei care fîlfîe aripile. Cei cu stea în piept, cu pentagramă mai exact. A cui să fie ideea? Dar dacă era stea cu 6 colţuri tot deranja. Iar cea cu 7… nu voi trece la geometrie. Bigotimea ar fi preferat cu opt.
Cum înţeleg eu, este vorba de octombrei; iar la anul, cei demni, vor fi cu insigna VLKSM, iar peste alţii – cu buleţel de partid, evident care.
Lască-i bine! Principalul că turma e mulţămită deplin. Că în loc să-ţi frîngi gîtul ca să contempli Cerul mai bine te holbezi la ouă de dinozaur, şi îngeri-octombrei, visezi la cîrnaţi adevăraţi, vii.
Iurie Ţurcanu

COLIBA LUI MOŞ TOMA

Marţi, Aprilie 17th, 2012

Am citit cîndva o carte cu asemeni titlu; am vizionat şi o bucată de film despre autoare…
De fapt am în vedere cortul lui Jonea Onoje din faţa cabinetului prim-ministrului Filat. Las la o parte poftele neîntemeiate ale insului obraznic. Şi a celuilalt colibar – Gheorghe. Nu pun la îndoială însă dreptul la un domiciliu stabil pentru orice cetăţean al RM. Mai vechi sau mai nou. Şi dreptul lor de a milita pentru drepturi la fel e în afara oricăror îndoieli.
Dar libertatea lui Jonea are şi limită, e ştiută care. La fel şi dreptul său se termină acolo unde începe al meu. Nici Jonea nici Gheorghe nu înţeleg acest lucru.
Este dreptul lor de a cere, dar nu au dreptul să ocupe spaţiul public. Şi un mm pătrar din acest spaţiu îmi aparţine mie, ca cetăţean al urbei.
Şi iată vine un Gh. de la Căuşeni şi un Jo, naiba ştie de unde, şi-şi pun şatra pe mm meu pătrat.
Şi guvernul şi primăria nu i-au măsurile de rigoare: că la noi e libertate şi democraţie.
Exemplu cum se procedează acolo unde aceste categorii nu sunt abstracţii, în SUA de pildă. Cum s-a procedat cu ocupanţii de spaţiu public sau privat acolo?
Aceste colibe în PMAN sunt o dovadă a lipsei interesului pentru drepturile ctăţenilor, o impotenţă a guvernanţilor de a rezolva o banală problemă.
Ca gunoier cu stagiu o spun pă şleau: este vorba de nişte gunoaie în centrul politic al ţării, care trebuie înlăturate.
Dreptul de a protesta în piaţă nu presupune şi cel de a pune mîna pe spaţiul de acolo, care este al meu, al tău, al tuturora. Nu a luhttp://www.zenwalk.org/i Jonea şi Gheorghe!
Şi este un loc sfînt pentru mine şi alţii care au ieşit la protestele din 88-89. Şi se profanează acum cu binecuvîntarea guvernanţilor de paie, tizic mai exact.
Şi o observaţie pentru HP. Însăşi esenţa ONG-ului permite dreptul la opinie a oricărei persoane, deci şi a celor în cauză. Ei nu trebuie însă încurajaţi. Să li se lămurească că au limite.

Iurie Ţurcanu
PiS. Sunt scîrbit de faptul că anume eu trebuie să mă ocup de salubrizare. Destinul, probabil, vocaţia. Nu sunt însă pă post de măscărici, lucrurile au luat o întorsătură serioasă.
PiiS. Apropo, Jonea nu doarme nici în cort, nici în copacul din preajmă şi ziua îşi face interesele. La sărbători şi Gheorghe a lipsit: se distrează omul, ca tot creştinul. Iar şatra îşi face lucrarea…

rîmătorul

Vineri, Aprilie 13th, 2012

Iulea Filip are demult dosar la mine. Nu că l-aşi urmări intenţionat; îmi iese cu deşertul deseori. Mai ales de cînd e mare mahăr la Radio Kiş.
Aseară am înregistrat ultima picătură. Ca să vezi Arturo Schopenhauer a devenit austriac! Ulterior îl prinsesem că nu are idee de limba engleză. Şi e fil-olog, ar putea să ştie măcar atîta lucru că englezii ăia pronunţă anapoda, că made se citeşte cam aşa: măid.
Şi acest om semicult ne învaţă cultură. Ne aiureşte cu discursurile lui Bogza despre electrificarea satelor de parcă noi nu avem un A Lupan la temă!
Periculos e că se bagă în sufletele tinere, după modelul vierean. Şi mai trage acolo pe un Ianoş Ţurcanu, care-i pur şi simplu un hoţ de rime; fură de unde se nimereşte, inclusiv din bogata subcultură rusă.
La o adică şi activitatea “politică” a lui Iulea este controversată. Desigur e “d-al nostru”. Şi a ştiut să pună mîna pe Departamentul cultură a Primăriei şi să-şi facă interesele: soţia directoare de liceu, ca şi soţia primarului etc.
Proiectul Trei iezi mai ales, despre care nu mai aud să se vorbească, pare a fi o mare băşcălie, dar nu am date, nu fac eu investigaţii.
În schimb Iulea e mare rîmător, versificator adică. Cît face torentul de fîţîială din coadă din poezioara despre cartea bună!
Scîrbă, scîrbă, scîrbă.
Iurie Ţurcanu

PiS. Scriu Iulea, fiindcă Iulian nu sună bine pentru urechea mea. Iulius ar fi corect.
PiiS. O poezioară de iu tsu mi se pare în temă.
Poetul mulţumit de cîte-s sub soare şi lună

Porcul rîmă, eu fac rimă
Bine este pentru porc
Pentru mine este bine!
E şi o clarificare a titlului.
PiiiS. “Îmi iese cu deşertul…”. Sunt supersuperstiţios: mă supără trecerea cu deşertul şi pă din urmă… Şi pe din alte părţi, nu doar pe dinainte.

NEGRUL PÎCĂLIT DE-O EDUŢĂ

Joi, Aprilie 12th, 2012

S-a făcut mult caz de “revoluţia twitter”, s-a scris şi un op, unul din autori fiind N. Negru ot Jurnal.
Şi cînd s-a dovedit că Mărăriţa, liderul acestei revoluţii, este kioke rea, NN încearcă să se spele de miopie. Dar revoluţie trebuie să rămînă şi se declară una morală. Din puţul Mărăriţei în lacul Alianţei, cum s-ar zice.
E încă şi mai aiurit. Cine a fost moral în acele zile? Mentura? Opoziţia care aştepta ca copiii să le scoată castane din cele 2 mari focuri? Amorală a fost opoziţia în corpore, dar există o ierarhie a ticăloşiilor din acele zile. O voi faceo, dar aştept nominalizări pentru Topul ticăloşilor.
Gazetărimea, care tot aştepta ceva? Scribimea? Etc.
Toţi ar fi vrut să fie o schimbare, nu au pus însă osul la bătaie. Inclusiv Nicolae N, dar şi N. Dabija care aştepta finalul revoluţiei cu un spici despre căderea comunismului, care să-l bage în istoria românilor de pretutindeni. Dar şi mulţi alţii care au ratat momentul. Ca şi toată masa de protestatari care nu prea şi-au dat seama ce fac.
Sunt supărat pe NN şi pe motivul că a trebuitr să-i citesc editorialul de marţi. Or, eu am grijă de ochi, să nu-i obosesc cu fleacuri.
Astfel vorbeşte NN de două scenarii. Da, în sensul de unul al guvernării elaborat în detalii şi cu perspective strategice şi altul al opoziţiei, care s-ar putea mai lesne defini ca o lipsă a oricărui scenariu. Gîndire primitivă, suburbană, ca la Coloniţa. Vor ieşi mulţi tineri, poliţia va da în ei, sînge, cadavre… Şi în consecinţă - noi victorioşi în lupta cu comuniştii.
Setea de libertate la tineri şi nu numai. Ba! Libertinajul este termenul potrivit. Neînţelegerea faptului că nu poţi da în poliţie, nu poţi vandaliza clădiri publice fără a da socoteala. Acel gust al moldoveanului pentru “pe degeaba”.
Altă aiureală: Voronin a reacţionat cu teroarea din comisariate, căzut în dezechilibru.
Ba! Teroarea a fost în scenariu: o lecţie românilor, care a fost însuşită la 90%. Nu-s chiar aşa proşti moldovenii precum crede un Dabija şi alţii! Lecţiile bune, cu aplicaţii practice, le prind din prima. Şi altă “revoluţie” pă dreapta nu se mai poate realiza în următoarele cîteva decenii. Pe stînga – da.
Are însă şi unele afirmaţii corecte NN, dar neaccentuate satisfăcător. Are dreptate: scenariul este unul geopolitic, cu scopul expres de instalare a frontierei, de fapt a cortinei de fier, la Prut. Este o prioritate a administraţiei lui Putină, precum reiese din recentele evenimente legate de Rogozin, Negoiţă etc.
Şi are dreptate NN vorbind de semnele de întrebare. Zic şi eu: de unde s-a luat popa Metaniahu, individ cu mai multe cetăţenii /ca şi Nataşea!/? Cine naiba l-a găsit şi ni l-a adus să ne facă el revoluţie? Şi cît de proşti suntem că am acceptat astfel de oferte, serviciile unor revoluţionari ambulanţi.
Şi o încheie NN aiurit de tot: “la 7 aprilie a fost ceva primăvăratec: luminos, înălţător, măreţ”.
Halal, Nicolae!
A fost, una peste alta, vorba celebrului în Baas-Arabia Dungaciu; ticăloşie peste prostie. Asta pe de o parte. Pe cealaltă? Nu e problema mea.
Iurie Ţurcanu

PiS. În genere nu-mi place să reacţionez. Am făcuto “de dragul” javrelor care îmi critică poziţia mea la temă fără argumente, nu observă însă absurdul total din “presa bună”. Şi liberă şi etc.
PiiS. Credeam că Mărăriţa a şi demisionat după scandalul de proporţii. Aşi! Am auzito iar la fabrica. Cu nişte noutăţi şocante, pentru mine cel puţin. Filat şi Plahotniuc sunt deja druji. E bine, dacă e în vederea operaţiei de extragere a ghimpelui. Altfel e o practică scîrboasă moldo. Exprimată şi întrun cîntecel: “ Ne certăm/ Ca să ne-mpăcăm…”.
Mi-am uitat notiţele acasă, aşa că voi reveni cu anumite precizări. Dar închei şi eu curînd tema, că deja e 12. şi vine Paştele, apoi Rogozin, apoi maiul…. Iar despre eveniment vom mai vorbi în celălalt aprilie, la anu.
Cu topul voi încheia, fiindă l-am promis.

SACRIFICAREA EZILOR

Miercuri, Aprilie 11th, 2012

Lucru normal – e săptămîna patimilor. Pentru bietele făpturi nevinovate.
Fiind data de 7 aprilie, cei din AIE au încercat să producă impresia unor progrese în dosarul respectiv.
Filmuleţul anonim a dat prilej de dispută în toate părţile şi lumea a rămas parţial satisfăcută. Iar soluţia – pă la anu şi sfîntu-aşteaptă. /Mă miră cum este aprobat unanim aproape că anonimatul la noi./
Dar s-ar întrezări şi alte scopuri, dată fiind originea evreiască a lui Tcaciuc, dar şi cetăţenia izraielită a Nataşei.
Este logic să răstorni carul comunist cu pîrghia antisemită. Aşa pare. Şi modelul a mai fost în acţiune.
Iată ce au făcut jidovii! Şi populaţia cu apucături vechi antisemite se va lepăda de Voronin, din suita căruia este Marik. “Logica” pare a fi scoasă din cracul livăral.
Şi merge dacă se dovedeşte că e vinovat omul; am în vedere o sentinţă irevocabilă în dosar. Dar nu se va ajunge la asta, părerea mea.
Să fiu clar înţeles: desigur e vorba de scenariu întocmit la Moscova. Dar l-au realizat alţii – specialiştii locali, nu careva Nataşea, Marik şi Edik. Baghirov şi ceilalţi sunt ţapi ispăşitori şi de cealaltă parte. Scopul lor era să încălcească urmele. Şi au reuşit. Desigur, Marc ştia ce trebuia să ştie şi a făcut ceea ce trebuia să facă, a fost parte a scenariului /probabil, nu am dovezi/. Nu el însă este capul conspiraţiei.
Procurorul general afirmă că dosarul e gata la 60%. Sunt curios cum calculează ei procentele fără a fi ajuns la un final. Fiindcă pot exista surprize de tot felul…
Şi colaborez cele spuse cu faptul că procuratura e a PD-ului şi a fost cumpărată de la Urekiatu cu mulţi dulăi. Şi în loc să-l investigăm pe acesta /şi pe alte motive/ noi i-am dat puterea ca el să-i controleze pe alţii. Alt lup la stînă.
Am scris asta pentru a nu scrie altceva – Topul ticăloşilor. Desigur la tema dată. Dar nu voi scăpa,va trebui să o fac. Şi, în încercarea de mă feri de cei cu interesu, încep cu un concurs: daţi-vă cu părerea, faceţi nominalizări. Dar nu începeţi cu menţii, de la ei se cere mai puţin, fiindcă mai puţin le-a fost dat.

Iurie Ţurcanu

de la existenţă la devenire

Luni, Aprilie 9th, 2012

Motto: În orice zi te pomeneşti la o poartă nouă.
/ Heraclit, tradus în limbajul Plaiului cu Boy de iu tsu/
Este titlul unei monografii a laureatului Nobel Ilya Prigogine, dar am putea zice, că şi unul din sloganurile fundamentale ale mişcării New Age.
Amintesc că sec 20 pînă către anii 70 a fost dominat de existenţialism cu expresia de vîrf în opul To have or to be. Desigur opţiunea era pentru a fi în cadrul acestui sistem filosofic.
Dar nimic nu e nou sub soare, mai ales în acest domeniu, al filosofiei.
Pledoaria pentru to be o putem găsi şi la Socrate, dar mai ales la stoici.
La fel şi cu devenirea: la greci a fost Haraclit, în Orient Buddha, poate şi Lao Tse. Modernitatea a ajuns însă la idee pe căile întortochiate ale ştiinţei /mecanica cuantică, termodinamica, altele/.
Simplu şi popular: Este important ce devenim, nu ceea ce suntem la moment. Pentru mine conceptul este unul de lucru nu de meditaţie sau filosofare. Astfel eu am spus cu referire la preşedintele N. Timofti: important este nu ceea ce a fost, dar ce va deveni.
La fel şi în istorie. Trebuie să cunoaştem trecutul, dar mai ales să ni-l asumăm. Dar şi mai important este să ne construim un viitor, să devenim. Şi între acestea /istorie şi viitor/ este Prezentul – Patria vieţii /de la Mi Emi cetire/.
Idei legate de concept.
În germană verbul respectiv /werden/ este auxiliar de rînd cu sein şi haben, deci este mai vehiculat, mai familiar. Concluzia mea pur subiectivă: germana rămîne a fi limba filosofiei. Se face ştiinţă,filosofie etc şi în engleză, deci nu mai e vorba de “limba torgaşilor”, dar totuşi germana e mai adecvată domeniului filosofiei.
Tema e de fapt o digresiune de la cea de bază a mea pentru moment: Condiţia Umană. Tema devenirii e corelată întrun mod evident cu cea a depăşirii.
Are iu tsu şi un imn la temă, de astă dată la modul serios.

Imnul devenirii
A fi înseamnă-a fi în devenire -
Mereu acelaşi şi mereu un altul,
Vecin cu Hăul şi Înaltul…
A fi înseamnă-a fi în devenire!
Etc, am uitat celelalte strofe.
Das ist pe ziua de azi.
Iurie Ţurcanu